ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2054/2019

Deliberând, asupra cererii de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire A..

Prin Rezoluția din 9 septembrie 2019, a fost fixat termen de judecată la 13 noiembrie 2019, în ședință publică, cu citarea revizuentului.

II. Considerentele Înaltei Curți

Analizând cererea de revizuire, din perspectiva îndeplinirii condițiilor de admisibilitate, conform dispozițiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Prevederile art. 513 alin. (3) C. proc. civ. fixează limitele în care se poartă dezbaterile asupra unei cereri de revizuire, indiferent de motivul de revizuire pe care cererea se fundamentează, astfel că, potrivit acestui text de lege, dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.

În speță, prin Decizia nr. 989 din 21 mai 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2017.3, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a constatat nul recursul declarat de petentul A. împotriva Încheierii din data de 14 februarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, în dosarul nr. x/2017.3, hotărârea fiind pronunțată în complet de filtru, fără nicio cale de atac.

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., "în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 C. proc. civ. sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată, fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac."

Legiuitorul a stabilit ca deciziile pronunțate în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. să nu fie supuse niciunei căi de atac, ceea ce conduce la concluzia că aceste hotărâri nu pot fi atacate cu revizuire.

Înalta Curte reține că principiul legalității căilor de atac, reglementat de art. 457 C. proc. civ., presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

În afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituția României arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.

În aceste condiții, în aplicarea dispozițiilor legale anterior menționate, Înalta Curte constată că împotriva Deciziei civile nr. 989 din 21 mai 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, nu poate fi exercitată nicio cale de atac, ordinară sau extraordinară, inclusiv cerere de revizuire.

Pentru aceste considerente, având în vedere dispozițiile art. 509 C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 989 din 21 mai 2019, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2017.3.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 989 din 21 mai 2019, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2017.3.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 noiembrie 2019.

GGC - CL