ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 572/2020

Asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Decizia nr. 1579 din 1 octombrie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, a fost anulat recursul formulat de petentul A. împotriva încheierii de ședință din 25 aprilie 2019 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire revizuentul A..

Prin Decizia nr. 2289 din 28 noiembrie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire.

Calea de atac formulată în cauză

Împotriva acestei ultime hotărâri a formulat cerere de revizuire revizuentul A..

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând cererea de revizuire, Înalta Curte constată că aceasta nu este admisibilă, în considerarea argumentelor ce succed:

Conform art. 513 alin. (5) C. proc. civ., hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită.

În speță, hotărârea atacată pe calea revizuirii, respectiv Decizia nr. 1579 din 1 octombrie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, prin care s-a constatat nul recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii de ședință din 25 aprilie 2019, a fost pronunțată în complet de filtru în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. care stipulează: "În cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau că recursul este vădit nefondat, anulează, sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată, fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac."

În condițiile în care Decizia nr. 1579 din 1 octombrie 2019 nu este supusă niciunei căi de atac, ordinare sau extraordinare, inclusiv revizuire, în aplicarea dispozițiilor art. 513 alin. (5) C. proc. civ., nici Decizia nr. 2289 din 28 noiembrie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, nu poate fi susceptibilă de a fi atacată cu revizuire.

Legalitatea căilor de atac prevăzută expres de dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de acesta.

Așa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție reținând că împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac în condițiile legii.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

În consecință, pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a Deciziei civile nr. 2289 din 28 noiembrie 2019, exercitată de revizuentul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a Deciziei civile nr. 2289 din 28 noiembrie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, formulată de revizuentul A..

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 februarie 2020.

GGC - GV