ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2260/2020

Ședința publică din data de 4 noiembrie 2020

asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 06.08.2020 sub nr. x/2020, revizuentul A. a solicitat, în temeiul art. 509 alin. (1) C. proc. civ., revizuirea încheierii de ședință din 15.07.2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosar nr. x/2020.

În motivare, revizuentul a arătat că actul procedural, astfel cum i-a fost comunicat, nu este semnat, încălcând dispozițiile art. 426 alin. (5), art. 427 C. proc. civ., precum și dispozițiile cuprinse în Regulamentul de ordine interioară al instanțelor, situație față de care acesta este lovit de nulitate, neputând fi luat în considerare, iar persoanele care au comunicat un astfel de act au săvârșit infracțiunea de neglijență în serviciu, respectiv abuz în serviciu.

Analizând cauza, Înalta Curte constată următoarele:

Împotriva hotărârilor judecătorești se pot exercita doar căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga.

Potrivit art. 509 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile supuse revizuirii sunt cele pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul. Alin. 2 al aceluiași articol reține, cu titlu de excepție, situațiile în care sunt supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul, respectiv, alin. (1) pct. 3 în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7-10.

În raport de aceste prevederi, revizuirea exercitată în alte condiții decât cele expres reglementate nu poate fi primită.

Această concluzie este susținută și de principiul legalității căilor de atac, principiu reglementat prin dispozițiile art. 457 C. proc. civ. potrivit cărora hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din cuprinsul ei.

Prin încheierea de ședință din 15.07.2020, supusă revizuirii, a fost suspendată judecata cauzei obiect al dosarului nr. x/2020 în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) C. proc. civ., respectiv pentru neîndeplinirea, de către petent, a obligațiilor stabilite în sarcina sa printr-o încheiere anterioară (din 03.06.2020), de a preciza calea de atac exercitată, raportat la caracterul contradictoriu al mențiunilor inserate în cuprinsul cererii de sesizare a instanței.

Potrivit art. 414 alin. (1) C. proc. civ., "Asupra suspendării judecării procesului instanța se va pronunța prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat, la instanța ierarhic superioară. Când suspendarea a fost dispusă de Înalta Curte de Casație și Justiție, hotărârea este definitivă".

Față de textul legal menționat, revizuire este inadmisibilă, întrucât este îndreptată împotriva unei hotărâri definitive, pentru care legea nu reglementează o astfel de cale de atac.

În referire la aplicarea sancțiunii amenzii judiciare, se constată că, așa cum rezultă din procesul-verbal întocmit cu prilejul repartizării aleatorii, revizuentul din prezenta cauză a exercitat dar exercită și în prezent, în mod repetat, numeroase căi extraordinare de atac inadmisibile, pe rolul secției I civile a Înaltei Curți existând sute de dosare cu asemenea obiect, în care se pronunță soluții similare.

Or, formularea repetată a unor cereri fără finalitate juridică, în mod constant respinse de instanță ca inadmisibile, atrage incidența în cauză a dispozițiilor art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., ce reglementează sancționarea cu amendă judiciară de la 100 RON la 1000 RON "introducerea cu rea-credință, a unor cereri principale, accesorii, adiționale sau incidentale, precum și pentru exercitarea unei căi de atac, vădit netemeinice".

Aceasta întrucât prin introducerea unor astfel de cereri informe și care nu se circumscriu exigențelor căilor de atac prevăzute de lege, partea exercită în mod abuziv drepturile procesuale. Consecința unor astfel de demersuri inadmisibile este doar aceea a încărcării în mod nejustificat a rolului instanțelor, atât în ceea ce privește instrumentarea unor dosare în care nu se dezbat decât chestiuni procedurale fără finalitate juridică, cât și prin efectuarea unor activități specifice judecății (emiterea de citații, adrese, calcularea unor taxe de timbru, etc.) complexe și costisitoare.

Pentru toate considerentele arătate, cererea de revizuire va fi respinsă, ca inadmisibilă și, în temeiul art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., va fi aplicată revizuentului sancțiunea amenzii judiciare în cuantum de 1000 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A., cu domiciliul procesual ales în Arad, județul Arad, împotriva încheierii din 15 iulie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosar nr. x/2020.

Aplică revizuentului amenda judiciară în cuantum de 1000 RON, conform art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ.

Cu drept de reexaminare în 15 zile de la comunicarea hotărârii în ceea ce privește amenda judiciară.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică azi, 4 noiembrie 2020.