ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1253/2020
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1253/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Ședința publică din data de 24 iunie 2020
asupra cererii constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Prin decizia nr. 734 din 12 martie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtul A. împotriva încheierii de ședință din 11 septembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.
Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire A..
Procedura derulată în fața Înaltei Curți
Prin rezoluția din 25 mai 2020, s-a fixat termen de judecată la 24 iunie 2020, în ședință publică, cu citare părți, în vederea discutării admisibilității cererii de revizuire.
II. Considerentele Înaltei Curți
Analizând cererea de revizuire, Înalta Curte constată că aceasta nu este admisibilă, în considerarea argumentelor ce succed:
Prin dispozițiile art. 10 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina părților îndeplinirea actelor de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau judecător.
Prin urmare, revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiecții de drept aflați în situații identice.
Aceleași exigențe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.
Din dispozițiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este și cea privind existența unei hotărâri determinate ca atare de lege susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.
Se reține, însă, că decizia atacată nu este supusă niciunei căi de atac fiind pronunțată în conformitate cu procedura instituită prin art. 493 alin. (5) C. proc. civ.
Sintagma folosită de legiuitor cuprinde atât căile de atac ordinare, cât și pe cele extraordinare, din modul în care este redactat textul rezultând că legea nu face nicio distincție între acestea.
Or, unde legea nu distinge, nici judecătorul nu poate face vreo distincție (ubi lex non distinguet, nec nos distinguere debemus).
Întrucât recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității, cererea de revizuire urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A. împotriva deciziei nr. 734 din 12 martie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 iunie 2020.