ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5062/2018

Ședința publică din data de 21 noiembrie 2018

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 24 octombrie 2017 pe rolul Judecătoriei Slatina, sub număr de dosar x/2017, reclamantul Municipiul Slatina prin Primar, a solicitat obligarea pârâților Asociația de Proprietari nr. 5 Slatina și A., în solidar, la plata debitului reprezentând cota de contribuție pentru lucrările de reabilitare termică, la imobilul aparținând pârâtei A., în cuantum de 3.263,35 RON reprezentând: 1.534,31 RON - avans reabilitare și majorări de întârziere calculate până la data de 25.07.2017; 406,81 RON - rata și dobânda 2011, precum și majorări de întârziere calculate până la data 25.07.2017; 374,43 RON - rată și dobândă 2012, precum și majorări de întârziere calculate până la data de 25.07.2017; 311,64 RON - rată și dobândă 2013, precum și majorări de întârziere calculate până la data de 25.07.2017; 253,46 RON - rată și dobândă 2014, precum și majorări de întârziere calculate până la data de 25.07.2017; 202,21 RON - rată și dobândă 2015, precum și majorări de întârziere calculate până la data de 25.07.2017; 180,49 RON - rată și dobândă 2016, precum și majorări de întârziere calculate până la data de 25.07.2017, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 969 și următoarele, art. 1039 C. civ., prevederile O.U.G. nr. 18/2009, ale contractului de mandat nr. x din 18.05.2009 și ale Actului adițional încheiat la contractul de mandat.

Prin sentința civilă nr. 656 din 14 februarie 2018, pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr. x/2017, s-a respins ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâta Asociația de Proprietari nr. 5 Slatina.

S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul Municipiul Slatina - prin Primar, în contradictoriu cu pârâta Asociația de Proprietari nr. 5 Slatina. A fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 3.263,35 RON, reprezentând cota de contribuție a asociației de proprietari/proprietarilor pentru lucrările de intervenție realizate la imobil și accesorii aferente, calculate până la data de 25.07.2017.

S-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamant, în contradictoriu cu pârâta A..

S-a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea pârâtei Asociația de Proprietari nr. 5 Slatina la plata cheltuielilor de judecată.

S-a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Asociația de Proprietari nr. 5 Slatina în contradictoriu cu chemata în garanție A.. A fost obligată chemata în garanție A. la plata către pârâta Asociația de Proprietari nr. 5 Slatina a sumei de 3.263,35 RON, reprezentând despăgubiri civile.

A fost obligată chemata în garanție A. la plata către pârâta Asociația de Proprietari nr. 5 Slatina a sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, reclamantul Municipiul Slatina - prin Primar a declarat apel care, prin decizia nr. 598/2018 din 21 iunie 2018, pronunțată de Tribunalul Olt, secția I civilă, a fost respins ca nefondat.

Invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Municipiul Slatina - prin Primar a declarat recurs împotriva deciziei nr. 598/2018 din 21 iunie 2018, pronunțată de Tribunalul Olt, secția I civilă.

Prin adresa emisă de Tribunalul Olt, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării recursului.

Recursul a fost înregistrat la 10 septembrie 2018 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 132 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ., excepția necompetenței materiale în soluționarea recursului declarat în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate de Tribunalul Olt, secția I civilă, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.

Potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ.:

"nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în (...) cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv (...)".

Legea nr. 2/2013 a cuprins o dispoziție tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziție să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii și până la 31 decembrie 2018 inclusiv.

În primă instanță, competența de soluționare a unor asemenea litigii a fost partajată între judecătorii și tribunale, în funcție de criteriul valoric, după cum rezultă din analiza art. 94 pct. 1 lit. k) și a) art. 95 pct. 1 C. proc. civ.

Astfel, judecătoriile soluționează, în primă instanță, cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, iar tribunalele - pe cele a căror valoare depășește acest nivel.

Hotărârile astfel pronunțate de către judecătorii au fost supuse apelului la tribunal și, întrucât noul C. proc. civ. nu a deschis calea de atac a recursului împotriva deciziilor date de tribunal în apel, nu a fost stabilită nicio normă de competență care să determine instanța căreia i-ar reveni spre soluționare judecarea recursurilor împotriva deciziilor pronunțate de tribunale în asemenea condiții.

Calea de atac a recursului a fost recunoscută ca efect al pronunțării de către Curtea Constituțională a deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, prin care s-a constatat că sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, este neconstituțională.

Prin decizia nr. 18/2018 din 1 octombrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, s-a statuat că:

"În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 și art. 483 din C. proc. civ., competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curților de apel."

Așa fiind, în raport cu dezlegarea dată prin decizia pronunțată în recursul în interesul legii anterior evocată, ținând cont și de art. 517 alin. (4) C. proc. civ., conform căruia:

"Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I", precum și de faptul că în cauza supusă judecății decizia recurată este pronunțată de Tribunalul Olt, competența de soluționare a recursului aparține Curții de Apel Craiova, instanță în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată, în temeiul art. 132 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Declină competența de soluționare a recursului declarat de recurentul-reclamant MUNICIPIUL SLATINA - PRIN PRIMAR împotriva deciziei nr. 598/2018 din 21 iunie 2018, pronunțată de Tribunalul Olt, secția I civilă, în favoarea Curții de Apel Craiova.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 noiembrie 2018.