ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 147/2020

Ședința publică din data de 23 ianuarie 2020

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin decizia nr. 1800 din data de 16 octombrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a anulat recursul declarat de A. împotriva încheierii din 27 martie 2019 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă.

Împotriva acestei decizii a exercitat calea extraordinară de atac a revizuirii recurentul A..

Cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 20 noiembrie 2019, sub nr. x/2019, fiind repartizată aleatoriu, spre soluționare, completului filtru nr. 6.

În motivarea cererii, invocând dispozițiile art. 426 și art. 427 din C. proc. civ. și ale Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești, a susținut că actul procedural menționat trebuie să poarte semnătura celor menționați în cuprinsul său. Or, lipsa semnăturilor de pe încheiere poate atrage răspunderea penală a celor angajați în înfăptuirea actului de justiție, precum și nulitatea actului de procedură.

În drept, cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) din C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) din C. proc. civ., revizuirea este o cale extraordinară de atac de retractare, care poate fi exercitată doar împotriva unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul și care poate fi cerută doar pentru ipotezele prevăzute la pct. 1-11 ale articolului menționat.

Conform prevederilor art. 509 alin. (2) din C. proc. civ. "pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7-10 sunt supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul".

Revizuirea poate fi formulată doar împotriva hotărârilor judecătorești expres și limitativ prevăzute de art. 509 alin. (1) din C. proc. civ., în caz contrar, se încalcă principiul legalității căii de atac, prevăzut de art. 457 din acest act normativ, potrivit căruia căile de atac pot fi exercitate doar dacă sunt prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

În cauză, decizia nr. 1800 din data de 16 octombrie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, prin care a fost anulat recursul declarat de A. împotriva încheierii din 27 martie 2019 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2018, a fost dată în procedura de filtru, reglementată de dispozițiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ.

Aceste dispoziții legale stipulează că "în cazul în care completul este unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, că motivele de casare și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac".

Prin aceste reglementări, legiuitorul a stabilit ca deciziile pronunțate în procedura examinării admisibilității recursului în completul de filtru, ce vizează aspecte pur formale și nu analiza motivelor de recurs invocate de parte, să nu fie supuse niciunei căi de atac, ordinare sau extraordinare.

Prin urmare, împotriva deciziei nr. 1800 din data de 16 octombrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, nu poate fi exercitată calea de atac a revizuirii.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de recurentul A. împotriva deciziei nr. 1800 din data de 16 octombrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2018.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de recurentul A. împotriva deciziei nr. 1800 din 16 octombrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2018.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 ianuarie 2020.