ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3989/2018

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 3554 din 10 decembrie 2003, pronunțată în dosarul nr. x/2003, Judecătoria Sighetu Marmației a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâții C., D., E., F. și G.. A dispus evacuarea pârâților din imobilul situat în Sighetu Marmației, str. x cel Mare, înscris în CF x nr. top. x, 175/3, 175/4, proprietatea reclamanților. A dispus obligarea în solidar a pârâților să plătească reclamanților suma de 2.089.000 RON (ROL), reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții C., D., E., F. și G. la data de 26 ianuarie 2004. Apelul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Cluj, secția civilă la 4 februarie 2004, sub nr. x/2004 (1308/RG/2004 nr. în format vechi).

Prin Decizia civilă nr. 156 din 31 ianuarie 2017, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, a constatat perimat apelul declarat de pârâții C., D., E., F. și G. împotriva Sentinței civile nr. 3554 din 10 decembrie 2003, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr. x/2003.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs pârâții C., D., E., F. și G. la data de 27 februarie 2017. Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la 9 martie 2017, sub nr. x/2004, fiind repartizat aleatoriu, spre soluționare, Completului nr. 11.

La termenul din 18 mai 2017, fixat pentru soluționarea căii de atac, Înalta Curte, constatând că cererea de recurs nu poartă semnătura unuia dintre recurenți, a dispus amânarea judecării cauzei la 28 septembrie 2017 și citarea recurenților cu mențiunea de a se prezenta personal în vederea semnării cererii sau de a depune un exemplar al acesteia, care să cuprindă semnăturile tuturor recurenților.

Prin încheierea din 28 septembrie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2004, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, aflându-se în imposibilitatea de a stabili căror recurenți aparțin semnăturile de pe cererea de recurs și, constatând că aceștia nu au depus o copie care să poarte toate semnăturile și nici nu s-au prezentat la instanță pentru a o semna, a suspendat judecata cauzei în baza dispozițiilor art. 155

1

C. proc. civ.

Prin rezoluția din 23 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea excepției de perimare a recursului, în condițiile prevăzute de art. 248 alin. (1), coroborate cu cele ale art. 252 alin. (1) și (2) C. proc. civ.

Asupra excepției de perimare a recursului, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., "orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an. Partea nu se socotește în vină, când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu".

În sensul prevederilor legale mai sus expuse, perimarea se înfățișează ca o sancțiune care se răsfrânge asupra întregii activități judiciare, determinată de lipsa de stăruință a părților în soluționarea litigiului dedus judecății.

Pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an, din motive imputabile părții.

Astfel, perimarea operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit vreun act de procedură în vederea judecării cauzei, împrejurare determinată de lipsa de diligentă a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă.

Aceasta este situația și în speță, când, după suspendarea judecării recursului pentru neîndeplinirea obligațiilor stabilite de instanță, măsură dispusă la termenul din data de 28 septembrie 2017, acestea au lăsat să treacă mai mult de un an fără să săvârșească un act de procedură în vederea reluării judecării cauzei.

Înalta Curte constată că, în cauză, nu s-a impus necesitatea efectuării unui act de procedură din oficiu, în condițiile prevăzute de art. 248 alin. (1) teza finală C. proc. civ.

În raport de considerentele expuse și având în vedere că de la data suspendării judecării cererii de recurs a trecut un an, timp în care părțile nu au solicitat continuarea judecății, iar în această perioadă nu a intervenit o cauză de întrerupere sau de suspendare a termenului de perimare, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1), coroborate cu cele ale art. 252 alin. (1) și (2) C. proc. civ., va constata perimat recursul formulat de pârâții C., D., E., F. și G. împotriva Deciziei nr. 156 A din data de 31 ianuarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul formulat de pârâții C., D., E., F. și G. împotriva Deciziei nr. 156 A din data de 31 ianuarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă.

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - CL