ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1316/2019

Asupra cauzei de față constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 13 iunie 2019, petentul A., a solicitat strămutarea procesului civil ce formează obiectul Dosarului nr. x/2017, al Tribunalului Dâmbovița, la o altă instanță egală în grad, pe motive de bănuială legitimă.

Conform verificărilor efectuate în sistemul informatic Ecris, dosarul ce face obiectul cererii de strămutare a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Dâmbovița, la data de 24.02.2017, deci, ulterior intrării în vigoare a noului C. proc. civ., ceea ce determină constatarea incidenței în cauză a noii reglementări, date fiind dispozițiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Astfel, art. 130 alin. (2) din C. proc. civ., prevede că:

"Necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe" însă, având în vedere că instanța învestită cu soluționarea unei cereri de strămutare se pronunță doar asupra unui incident privitor la instanța competentă, nefiind primă instanță în sensul propriu al normei anterior citate, trebuie a se avea în vedere și dispozițiile art. 247 alin. (1) referitoare la invocarea excepțiilor absolute, excepții definite de art. 246 alin. (1) din C. proc. civ.

Pe de altă parte, potrivit art. 142 alin. (1) din C. proc. civ. "cererea de strămutare întemeiată pe motive de bănuială legitimă este de competența curții de apel, dacă instanța de la care se cere strămutarea este o judecătorie sau un tribunal din circumscripția acesteia…".

Or, în cauză, cererea de strămutare dedusă judecății este întemeiată, așa cum s-a arătat anterior, pe motive de bănuială legitimă și este formulată cu privire la un dosar înregistrat ulterior intrării în vigoare a noului C. proc. civ., pe rolul Tribunalului Dâmbovița, instanță aflată în circumscripția teritorială a Curții de Apel Ploiești.

Pentru aceste considerente, în aplicarea dispozițiilor art. 247 alin. (1), art. 246 alin. (1) rap. la art. 142 din C. proc. civ., se constată că instanța competentă material a soluționa cererea de strămutare este Curtea de Apel Ploiești, instanță în favoarea căreia se va dispune declinarea de competență.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină competența de soluționare a cererii formulate de petentul A., privind strămutarea procesului civil ce formează obiectul Dosarului nr. x/2017, al Tribunalului Dâmbovița, în favoarea Curții de Apel Ploiești.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 iunie 2019.

GGC - OB