ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1765/2019

I. Circumstanțele cauzei:

Prin încheierea de ședință din data de 22 mai 2019 pronunțată în Dosarul nr. x/2017.3.1, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a suspendat judecata recursului formulat de recurentul A. împotriva încheierii de ședință din data de 26 iunie 2018, pronunțate de Tribunalul Arad în Dosarul nr. x/2017.3, reținând lipsa nejustificată a recurentului care nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs petentul A., arătând că încheierea de ședință, astfel cum i-a fost comunicată, nu este semnată, fiind încălcate dispozițiile art. 426 alin. (5) și art. 427 C. proc. civ., precum și dispozițiile cuprinse în Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești.

A apreciat că încheierea de ședință este lovită de nulitate, neputând fi luată în considerare, iar persoanele care au comunicat un astfel de act au săvârșit infracțiunea de neglijență în serviciu, respectiv abuz în serviciu.

Cauza a fost înregistrată la data de 18 iunie 2019 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, și a fost repartizată aleatoriu spre soluționare Completului de filtru nr. 2.

Prin raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului, s-a reținut că prezentul recurs este formulat în termen legal, este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și îndeplinește cerințele impuse de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. a), c) și e) C. proc. civ., iar partea are deschisă calea de atac a recursului împotriva încheierii recurate.

În ceea ce privește criticile formulate de către recurentul-petent, raportorul și-a exprimat opinia în sensul că acestea nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., aspect de natură a atrage sancțiunea nulității prevăzute de art. 489 alin. (2) din același act normativ.

Completul de filtru nr. 2, prin rezoluția din data de 4 iulie 2019, constatând că raportul întrunește condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia recurentului-petent pentru ca partea să depună punct de vedere, conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

În cauză, recurentul-petent nu a formulat punct de vedere la raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului, care i-a fost comunicat la data de 16 iulie 2019, astfel cum rezultă din dovada de înmânare aflată la dosar.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Analizând recursul în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., reținând și prevederile art. 499 teza finală C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeași sancțiune intervine și în cazul în care criticile susținute nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din alin. (2) al art. 489 din același act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

În speță, recurentul-petent nu a procedat la încadrarea susținerilor sale în cazurile de casare prevăzute de lege și nici nu a formulat critici care să poate fi circumscrise în motivele de casare expres și limitativ reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ., susținând că nu s-a ținut cont de cele cerute și invocând pretinse nereguli ale exemplarului încheierii de ședință ce i-a fost comunicat, aspecte procedurale ulterioare măsurii recurate, fără a aduce critici concrete judecății curții de apel finalizate cu pronunțarea încheierii de ședință prin care s-a dispus de suspendarea judecării cauzei.

Or, pentru ca instanța de recurs să poată exercita controlul de legalitate asupra încheierii recurate, condiția dezvoltării motivelor de recurs implică arătarea aspectelor de nelegalitate a hotărârii pronunțate de curtea de apel.

Așa fiind, cum criticile formulate de recurentul-petent A. nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ. și cum, în speța de față, nu pot fi reținute motive de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) din același cod, precum și a prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va constata nul recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii de ședință din data de 22 mai 2019, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2017.3.1.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 octombrie 2019.

GGC - NN