ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 13.02.2017

ÎCCJ, Decizia nr. 44/2017

HOTĂRÂRE
13.02.2017
CAMERĂ
other
Citează această cauză
ÎCCJ, Decizia nr. 44/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Decizia civilă nr.

44/2017

Asupra

admisibilității în principiu a recursului de față, în

conformitate cu dispozițiile art. 499 C. proc. civ., constată

următoarele:

La data de 19

octombrie 2016, a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație

și Justiție - Completul de 5 Judecători recursul declarat de A.

împotriva Încheierii nr. 1715 din camera de consiliu de la 29 septembrie 2016

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

I civilă, în Dosarul nr. x/1/2016.

În temeiul

dispozițiilor art. 248 alin. (1) și ale art. 237 alin. (2) pct. 1 C.

proc. civ., Înalta Curte va examina cu prioritate admisibilitatea căii de

atac deduse judecății în speță.

Analizând

recursul în condițiile art. 493 alin. (1) și (5) C. proc. civ.,

Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, pentru

considerentele ce se succed.

Potrivit art.

129 din Constituția României, „împotriva hotărârilor

judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public

pot exercita căile de atac, în condițiile legii”.

Conform art. 457

alin. (1) C. proc. civ., „hotărârea judecătorească este

supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în

condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de

mențiunile din dispozitivul ei”.

Potrivit art.

493 alin. (5) C. proc. civ. „În cazul în care completul este în unanimitate de

acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă,

că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se

încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau că recursul este

vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul

printr-o decizie motivată, pronunțată, fără citarea

părților, care nu este supusă niciunei căi de atac.”

În raport cu principiile

statuate prin textele menționate, admisibilitatea unei căi de atac

și, pe cale de consecință, provocarea unui control judiciar al

hotărârii atacate, este condiționată de exercitarea acesteia în

condițiile legii.

În

speță, însă, se constată că aceste condiții nu

sunt îndeplinite.

Astfel,

Completul de 5 Judecători a fost sesizat cu recursul declarat împotriva

încheierii prin care secția I civilă a Înaltei Curți de

Casație și Justiție s-a pronunțat asupra unei plângeri

formulate împotriva unei încheieri prin care s-a soluționat o contestație

privind tergiversarea soluționării procesului, formulată de

A.

Având

în vedere dispozițiile art. 7 și pe cele ale art. 457 alin. (1) C.

proc. civ. și întrucât, potrivit dispozițiilor imperative ale art.

525 alin. (1)

teza a ll-a C. proc. civ.

, încheierea atacată în speță

nu este supusă niciunei căi de atac, nemaiputând fi supusă

reformării, Înalta Curte constată că recursul dedus

judecății nu este admisibil.

Recunoașterea

unor căi de atac, în alte situații decât cele prevăzute de legea

procesuală, constituie o încălcare a principiului

legalității, consacrat expres de dispozițiile art. (7) C. proc.

civ., precum și a principiului constituțional al egalității

în fața legii și a autorităților și, din acest motiv,

apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Or, normele

procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și

soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege

sunt de ordine publică, potrivit principiului stabilit prin art. 126 alin.

(2) din Constituția României, neobservarea acestora fiind

sancționată cu nulitatea hotărârii judecătorești

pronunțate cu nesocotirea lor.

Așadar,

în raport cu dispozițiile legale mai sus citate, cu referire la

existența unei hotărâri determinate de legea procesuală ca fiind

susceptibilă de a fi supusă controlului judiciar prin exercitarea

acestei căi de atac, recursul declarat de A. nu poate fi primit.

În

consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge

recursul ca inadmisibil.

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de A. împotriva Încheierii nr. 1715 din camera

de consiliu de la 29 septembrie 2016 pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/1/2016.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 13 februarie 2017.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2016-01-25
0,99
ÎCCJ, Decizia nr. 45/2016
Decizia civilă nr. 45/2016 Asupra admisibilității în principiu a recursului de față, în conformitate cu dispozițiile art. 499 C. proc. civ., constată următoarele: La data de 17 noiembrie 2015, a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Ca
ÎCCJ 2016-01-25
0,98
ÎCCJ, Decizia nr. 46/2016
Decizia civilă nr. 46/2016 Asupra admisibilității în principiu a recursului de față, în conformitate cu dispozițiile art. 499 C. proc. civ., constată următoarele: La data de 17 noiembrie 2015, a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Ca
ÎCCJ 2016-04-18
0,98
ÎCCJ, Decizia nr. 163/2016
Decizia civilă nr. 163/2016 Asupra admisibilității în principiu a recursului de față, în conformitate cu dispozițiile art. 499 C. proc. civ., constată următoarele: La data de 29 ianuarie 2016, a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Ca
ÎCCJ 2016-03-14
0,98
ÎCCJ, Decizia nr. 104/2016
Decizia civilă nr. 104/2016 Asupra admisibilității în principiu a recursului de față, în conformitate cu dispozițiile art. 499 C. proc. civ., constată următoarele: La data de 4 ianuarie 2016, a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Cas
ÎCCJ 2016-01-11
0,98
ÎCCJ, Decizia nr. 15/2016
Decizia civilă nr. 15/2016 Asupra admisibilității în principiu a recursului de față, în conformitate cu dispozițiile art. 499 C. proc. civ., constată următoarele: La data de 25 noiembrie 2015, a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Ca
Sursă