ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 223/2018

Decizia nr. 223/2018 Asupra cauzei de față constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 11 mai 2015, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta SC B. SA - Satu Mare solicitând obligarea acesteia la acordarea adeverinței de grupă superioară - grupa a II-a de muncă, pentru perioada 1 iunie 1991 - 1 iulie 1998, conform art. 160, anexa II din Ordinul nr. 50/1990 și a precizărilor legale conform Ordinului nr. 590/2008 și Legea nr. 263/2010, cu normele de aplicare a legii, respectiv art. 126 din HG nr. 257/2011. Prin Sentința civilă nr. 1217 din 16 noiembrie 2015, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în Dosarul nr. x/100/2015 s-a admis, în parte, cererea formulată de reclamantul A. împotriva pârâtei SC B. SA Satu Mare și, în consecință, pârâta a fost obligată să-i restituie reclamantului suma de 111,60 lei percepută conform facturii ARH-F223 din data de 2 iunie 2014, respingându-se ca neîntemeiate celelalte cereri ale reclamantului.

Prin Decizia nr. 1503/A din 9 iunie 2017 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă, s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de reclamantul A. și pârâta SC B. SA Satu Mare, împotriva Sentinței civile nr. 1217 din 16 noiembrie 2015, pronunțată de Tribunalul Maramureș. Împotriva acestei decizii reclamantul A. a declarat prezentul recurs. Învestită cu soluționarea recursului, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu, prin care s-a constat că recursul nu este admisibil. Completul de filtru CF11, la data de 27 noiembrie 2017, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc.

civ., a dispus comunicarea raportului părților, pentru ca acestea sa depună puncte de vedere, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă. Recurentul a formulat punct de vedere la raport. Constatându-se încheiată procedura de filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluționarea căii de atac. S-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 25 ianuarie 2018, în temeiul art. 493 alin. (5) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, fără citarea părților, dată la care, instanța a reținut cauza în pronunțare pe excepția de inadmisibilitate, în raport de dispozițiile art. XVIII alin. (1) și (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești.

Analizând, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., recursul formulat, Înalta Curte, constată că este inadmisibil și urmează, să-l respingă, pentru următoarele considerente: În drept, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs. Potrivit art. XVIII din Legea nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010, privind Noul C. proc. civ., hotărârile pronunțate în cererile privitoare la conflictele de muncă și de asigurări sociale, nu sunt supuse recursului. Din interpretarea acestor prevederi legale, rezultă că deciziile curților de apel pronunțate în materia conflictelor de muncă (așa cum este cazul în speță) nu pot fi atacate cu recurs.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept. Or, normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României, neobservarea acestora fiind sancționată cu nulitatea hotărârii judecătorești pronunțate cu nesocotirea lor. Prin urmare, față de cele arătate, Decizia civilă nr. 1503/A din data de 9 iunie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, nu este supusă căii de atac a recursului, motiv pentru care se va respinge, ca inadmisibil, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 1503/A din data de 9 iunie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă. Fără nicio cale de atac. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 ianuarie 2018. Procesat de GGC - CL