ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2607/2020
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2607/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Ședința publică din data de 8 decembrie 2020
Asupra cererii de revizuire constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei:
Hotărârea pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție:
Prin decizia nr. 2213 din data de 21 noiembrie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a anulat recursul declarat de contestatorul A. împotriva încheierii de ședință din data de 6 iunie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă în dosarul nr. x/2018.
Calea de atac exercitată în cauză:
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire revizuentul A..
În cuprinsul cererii de revizuire, revizuentul, solicitând desființarea deciziei atacate, în esență, a susținut că exemplarul hotărârii care i-a fost comunicat la data de 9 decembrie 2019, nu poartă semnătura magistraților, contrar dispozițiilor art. 426 și art. 427 C. proc. civ.
Totodată, a susținut că magistrații și grefierul instanței care au pronunțat hotărârea atacată se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor de neglijență în serviciu și abuz în serviciu.
În drept, a invocat dispozițiile art. 509 alin. (1) C. proc. civ.
Procedura desfășurată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție:
Cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 10 ianuarie 2020, sub nr. x/2020.
Prin rezoluția din data de 15 ianuarie 2020, a fost fixat termen de judecată la 11 februarie 2019, când, în raport de dispozițiile art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., judecata cererii de revizuire a fost suspendată, Înalta Curte reținând că revizuentul, care a fost legal citat pentru acel termen de judecată, nu s-a înfățișat la strigarea pricinii și nici nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:
Analizând incidența în prezenta cauză a dispozițiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ. referitoare la perimare, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit art. 416 alin. (1) C. proc. civ., "Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni", iar alin. (2) al aceiași articol prevede că "Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță".
Perimarea se poate constata și din oficiu, conform dispozițiilor art. 420 alin. (1) C. proc. civ.
Așadar, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de 6 luni și această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părților.
Prin urmare, perimarea operează cu condiția ca timp de 6 luni să nu se fi săvârșit niciun act de procedură în vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de diligentă a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă.
Aceasta este și situația în speță, unde, după suspendarea judecății cererii de revizuire, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din data de 11 februarie 2020, revizuentul a lăsat să treacă un interval de timp mai mare de 6 luni fără să fi săvârșit vreun act de procedură în vederea reluării judecății cauzei.
În cauză, termenul de perimare s-a împlinit la data de 11 octombrie 2020, conform art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. și având în vedere și suspendarea curgerii termenului, potrivit celor prevăzute prin Decretele Președintelui României nr. 195 din 16 martie 2020 privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 16 martie 2020 și nr. 240 din data de 14 aprilie 2020 privind prelungirea stării de urgență pe teritoriul României, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 311 din 14 aprilie 2020.
Din verificarea actelor dosarului, rezultă că din momentul în care judecata cererii de revizuire a fost suspendată în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. (11 februarie 2020), revizuentul nu a formulat nicio cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecății și nici nu a efectuat vreun alt act de procedură.
În raport de considerentele reținute, având în vedere că în termenul prevăzut de lege, din vina părților, nu a fost întocmit niciun act de procedură, Înalta Curte, în temeiul art. 416 alin. (1) coroborat cu art. 420 alin. (1) C. proc. civ., urmează să constate perimată cererea de revizuire cu a cărui judecată a fost învestită.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimată cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 2213 din data de 21 noiembrie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.
Cu recurs la Completul de 5 judecători, în termen de 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 decembrie 2020.