ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2530/2020

Ședința publică din data de 24 noiembrie 2020

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din data de 13 februarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă în dosarul nr. x/2019, s-a dispus suspendarea judecării recursului declarat de revizuentul A. împotriva încheierii de suspendare din data de 25.09.2019, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. x/2019.

Împotriva acestei încheieri de suspendare din 13 februarie 2020 a formulat recurs A..

Prin motivele de recurs acesta arată că hotărârea atacată i-a fost comunicată fără semnături, contrar dispozițiilor art. 426 și 427 C. proc. civ.. De asemenea, în Regulamentul de Ordine Interioară al instituției nu se menționează că acest act nu trebuie comunicat părților din dosar fără semnătura judecătorilor. Se solicită a se avea în vedere că actul atacat nu poate fi luat în considerare, fiind lovit de nulitate, putând fi atrasă și răspunderea penală a magistraților și grefierului.

Recursul nu a fost întemeiat în drept.

La 7 septembrie 2020, Înalta Curte a procedat, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin care s-a concluzionat că se pune problema nulității recursului formulat de către recurent.

Asupra recursului formulat în cauză, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. De asemenea, potrivit art. 488 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute la pct. 1-8 din acest text legal.

Potrivit prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

În speță, recurentul nu a încadrat criticile formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar din dezvoltarea motivelor de recurs reiese că acesta este nemulțumit de faptul că exemplarul încheierii recurate, ce i-a fost comunicat acestuia, nu este semnat de membrii completului de judecată.

Astfel, reiese cu evidență că motivele de recurs cuprind critici care nu vizează nelegalitatea soluției din încheierea de ședință din 13 februarie 2020 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, întocmită în două exemplare originale conform art. 426 alin. (6) C. proc. civ., ci exemplarul de pe acest act procedural ce i-a fost comunicat recurentului.

În consecință, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului declarat de recurentul-revizuent împotriva încheierii din 13 februarie 2020 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de revizuentul A. împotriva încheierii din 13 februarie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 noiembrie 2020.