ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1991/2020

Ședința publică din data de 8 octombrie 2020

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin încheierea din 24 aprilie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a suspendat judecata cererii de recurs formulate de contestatorul A. împotriva încheierii din 14 martie 2019, pronunțate de Tribunalul Arad, secția I civilă în dosarul nr. x/2019.

Prin decizia nr. 1449 din 19 septembrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a constatat nul recursul declarat de contestatorul A. împotriva încheierii din 24 aprilie 2019, pronunțate în dosarul nr. x/2019 de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.

Prin decizia nr. 254 din 30 ianuarie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 1449 din 19 septembrie 2019 a aceleiași instanțe.

Prin decizia nr. 1475 din 9 iulie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 254 din 30 ianuarie 2020, pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr. x/2019.

Împotriva deciziei nr. 1475 din 9 iulie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă a formulat cerere de revizuire revizuentul A., întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) C. proc. civ.

În motivarea cererii de revizuire, petentul a susținut că decizia atacată, care i-a fost comunicată la 23 iulie 2020, nu este semnată. Invocând dispozițiile art. 426 alin. (5) și art. 427 C. proc. civ. și ale Regulamentului de ordine interioară al instanțelor, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1375/2015, a arătat că lipsa semnăturilor de pe încheiere poate atrage răspunderea penală a celor angajați în înfăptuirea actului de justiție, precum și nulitatea actului de procedură.

Potrivit art. 509 alin. (1) C. proc. civ., revizuirea este o cale extraordinară de atac de retractare, care poate fi exercitată împotriva unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul.

Conform prevederilor art. 509 alin. (2) C. proc. civ. "pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7-10 sunt supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul".

Astfel, revizuirea poate fi formulată doar împotriva hotărârilor judecătorești expres și limitativ prevăzute de normele legale mai sus menționate. În caz contrar, se încalcă principiul legalității căii de atac, prevăzut de art. 457 din acest act normativ, potrivit căruia căile de atac pot fi exercitate doar dacă sunt prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Potrivit art. 513 alin. (3) C. proc. civ., "Dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază".

În cauză, se constată că prin decizia nr. 1475 din 9 iulie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020, obiect al cererii de revizuire pendinte, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 254 din 30 ianuarie 2020, pronunțate de aceeași instanță în dosarul nr. x/2019.

Conform dispozițiilor art. 509 alin. (1) C. proc. civ., revizuirea se poate formula împotriva unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul.

Evocarea fondului - expresie a uneia dintre condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire - presupune fie stabilirea unei alte situații de fapt decât cea care fusese reținută în etapele procesuale anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră pe deplin stabilite, în oricare din ipoteze urmând a se da o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății.

Condiția ca hotărârea a cărei revizuire se cere să evoce fondul pricinii este impusă de caracterul acestei căi extraordinare de atac, de retractare, prin care se cere instanței de judecată care a soluționat fondul cauzei să revină asupra hotărârii, urmare intervenirii unor aspecte noi, ulterior pronunțării hotărârii.

Înalta Curte reține că prin decizia nr. 1475 din 9 iulie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, a cărei revizuire se solicită, nu a fost evocat fondul cauzei, ci a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 254 din 30 ianuarie 2020, pronunțate de aceeași instanță în dosarul nr. x/2019.

Astfel, decizia supusă cererii de revizuire pendinte nu se circumscrie primei ipoteze a normei legale menționate, nefiind o hotărâre pronunțată de o instanță de fond sau apel, dar nici celei de-a doua condiții, respectiv ca hotărârea atacată să evoce fondul.

Pentru considerentele expuse, constatând că nu sunt îndeplinite cerințele art. 509 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de petentul A. împotriva deciziei nr. 1475 din 9 iulie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 1475 din 9 iulie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 octombrie 2020.