ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1790/2018

Ședința publică din data de 11 mai 2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 119 din 22 martie 2017 pronunțată de Judecătoria Orșova în dosar nr. x/2016 a fost respinsă ca neîntemeiată contestația formulată de contestatoarea A. S.A. - Sucursala Dr. Tr. Severin.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel contestatoarea A. S.A. solicitând admiterea apelului, schimbarea hotărârii instanței de fond, în sensul admiterii contestației formulată de bancă împotriva notificării de dare în plată înregistrată sub nr. x din 1 septembrie 2016 să se constate neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate a procedurii de dare în plată reglementate de Legea nr. 77/2016 privind intenția debitorilor de a stinge datoriile izvorâte din contractul de credit nr. x din 20 februarie 2012, de asemenea a solicitat obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.

Tribunalul Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal prin decizia nr. 281 din 31 octombrie 2017 a admis apelul formulat de apelanta contestatoare A. S.A. - Sucursala Dr. Tr. Severin.

A schimbat sentința nr. 119 din 22 martie 2017 pronunțată de Judecătoria Orșova în dosar nr. x/2016.

A admis contestația formulată de contestatoarea A. S.A. - Sucursala Dr. Tr. Severin în contradictoriu cu intimații B. și C..

A dispus repunerea părților în situația anterioară notificării.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs recurenții B. și C..

Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepția necompetenței sale materiale asupra căreia, în temeiul art. 132 raportat la art. 494 C. proc. civ., reține următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate de Tribunalul Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în apel, într-o cerere de competența judecătoriei în primă instanță.

Potrivit art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, fiind evident și în această situație că sintagma "cazurile prevăzute de lege" se referă pe de o parte la principiul legalității căii de atac și, pe de altă parte, la posibilitatea criticării la Înalta Curte de Casație și Justiție a unor hotărâri pronunțate de curțile de apel.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 96 pct. 3 C. proc. civ., curtea de apel judecă, ca instanță de recurs în cazurile anume prevăzute de lege, însă din această perspectivă nu se poate reține faptul că toate recursurile, indiferent de instanța care le-a pronunțat, vor fi soluționate de instanța supremă.

Din ansamblul prevederilor C. proc. civ. se poate deduce că judecata căilor de atac se face prin luarea în considerare a organizării ierarhice a instanțelor de judecată într-un sistem piramidal ce are la bază judecătoriile și în vârful cărora se găsește Înalta Curte de Casație și Justiție, învestirea instanțelor de control judiciar făcându-se din treaptă în treaptă, fără a se trece peste o instanță de la un nivel intermediar.

În acest context, sunt relevante prevederile art. 483 alin. (4) prima teză din C. proc. civ., conform cărora în cazurile anume prevăzute de lege, recursul se soluționează de către instanța ierarhic superioară celei care a pronunțat hotărârea atacată.

Astfel, competența de soluționare a recursurilor aparține și altor instanțe decât Înalta Curte de Casație și Justiție, aspect ce reiese și din interpretarea sintagmei "instanța ierarhic superioară" din cadrul art. 483 alin. (4) C. proc. civ., al cărui rol nu este de a conferi instanței supreme competența de a soluționa orice recurs, rolul acestei sintagme fiind cel de a crea o dihotomie între recursurile de competența Înaltei Curți de Casație și Justiție, pe de o parte, și recursurile de competența celorlalte instanțe de control judiciar - tribunale și curți de apel, pe de altă parte.

În aplicarea dispozițiilor legale enunțate, competentă a soluționa calea extraordinară de atac a recursului este Curtea de Apel Craiova, aceasta fiind instanța mai mare în grad față de instanța care a pronunțat decizia în apel.

Având în vedere cele de mai sus și dispozițiile art. 132 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite excepția de necompetență materială a Înaltei Curți de Casație și Justiție și va declina competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția de necompetență materială a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în soluționarea recursului declarat de recurenții B. și C. împotriva deciziei nr. 281 din 31 octombrie 2017, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Trimite cauza spre competentă soluționare Curții de Apel Craiova.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 11 mai 2018.