ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7560/2013

Asupra conflictului negativ de competență de

față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei

Bârlad, la data de 18 octombrie 2012, reclamanta N.M.M. a solicitat, în

contradictoriu cu pârâta C.N.A.D.N.R. S.A., anularea procesului-verbal de constatare

a contravenției din 26 iulie 2011 încheiat de autoritatea pârâtă.

Prin sentința nr. 3575

din 28 noiembrie 2012, Judecătoria Bârlad a admis excepția necompetenței

teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei

Cornetu, reținând că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 32 alin. (2)

din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, conform cărora

competența de judecată

aparține judecătoriei în a

cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.

Prin sentința nr. 2930

din 22 aprilie 2013, Judecătoria Cornetu a admis excepția necompetenței

teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Judecătoriei Bârlad, reținând că sunt aplicabile dispozițiile art. 23 alin. (1)

și (4) din Legea nr. 2/2013.

Constatându-se ivirea

conflictului negativ de competență, dosarul a fost înaintat la Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru

pronunțarea regulatorului de competență, potrivit art. 22 C. proc. civ.

Examinând actele

dosarului, se constată că, în raport cu dispozițiile legale în vigoare la data

formulării plângerii contravenționale, competența teritorială revine Judecătoriei

Cornetu.

Astfel, obiectul

acțiunii în cauza de față îl constituie anularea procesului-verbal de

contravenție din 26 iulie 2011 încheiat de autoritatea pârâtă, prin care

reclamanta a fost sancționată pentru săvârșirea contravenției prevăzute de dispozițiile

art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002

privind aplicarea

tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri

naționale din România, conform cărora „

Fapta de a

circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție continuă și se

sancționează cu amendă

”

.

Potrivit art. 32 alin.

(2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, competența

de judecată a p

lângerii formulate împotriva

procesului-verbal de constatare a contravenției aparține judecătoriei în a

cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.

De

asemenea, conform prevederilor art. 10 pct. 8 C. proc. civ., în cererile ce

izvorăsc dintr-un fapt ilicit, competentă este instanța în circumscripția

căreia s-a săvârșit acel fapt.

Or, din

conținutul procesului-verbal de contravenție contestat reiese că fapta pentru

care reclamanta a fost sancționată a fost săvârșită în localitatea Glina,

județul Ilfov,

competența

de soluționare a plângerii contravenționale

revenind,

deci, potrivit dispozițiilor legale susmenționate, Judecătoriei Cornetu, în a

cărei circumscripție se află locul săvârșirii contravenției

.

În cauză nu sunt

aplicabile dispozițiile art. 23 alin. (1) și (4) din Legea nr. 2/2013 și art. 10

1

din O.G. nr. 15/2002.

Se reține, astfel, că

normele de procedură pentru stabilirea competenței de judecată nu pot fi aplicate

retroactiv, decât în mod excepțional, atunci când prin legea nouă se prevede în

mod expres aceasta.

Or, dispozițiile art.

10

1

din O.G. nr. 15/2002, conform cărora, „Prin derogare de la dispozițiile

O.G. nr. 2/2001 (…) plângerea, însoțită de copia procesului-verbal de

constatare a contravenției, se introduce la judecătoria în a cărei

circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul”, nu erau în

vigoare la data de 18 octombrie 2012, când a fost formulată plângerea

contravențională, fiind introduse prin Legea nr. 2/2013, act normativ care nu

conține dispoziții care să prevadă că această normă de procedură

retroactivează.

Legea nr. 2/2013 prevede,

într-adevăr, la art. 23 alin. (1), ca normă tranzitorie, că „Procesele în primă

instanță, precum și căile de atac în materia contenciosului administrativ și

fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor

prezentei legi, a competențelor instanței legal investite, se judecă de

instanțele devenite competente potrivit prezentei legi”.

Așa cum rezultă, însă,

în mod explicit, din textul de lege citat, acesta vizează exclusiv materia

contenciosului administrativ și fiscal, nefiind, deci, aplicabil plângerilor

contravenționale.

Așadar, dispozițiile art.

23 alin. (1) și (4) din Legea nr. 2/2013 nu sunt incidente în cauză, prevederile

art. 32 din O.G. nr. 2/2001 păstrându-și aplicabilitatea pentru cauzele având

ca obiect plângere contravențională, întemeiată pe dispozițiile O.G. nr. 15/2002,

înregistrate la instanță înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamanta N.M.M., în contradictoriu cu

intimata C.N.A.D.N.R., în favoarea Judecătoriei Cornetu.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 3 decembrie 2013.