CLARK v. THE UNITED KINGDOM

Reclamantul, dl Henry Clark, este un național britanic care s-a născut în 1939 și locuiește în Kent. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl N. Price, un avocat din Kent. Guvernul Regatului Unit („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl C. Whoersley din Biroul Extern și Commonwealth. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Soția reclamantului a murit la 2 iulie 1993. Susținerea sa pentru beneficiile văduvelor a fost făcută la 27 noiembrie 2000 și a fost respinsă la 30 noiembrie 2000 din cauza faptului că nu avea dreptul la beneficiile văduvelor, și anume la plata văduvei („Wpt”) și la pensiunea văduvei („WP”), deoarece nu era o femeie. Reclamantul nu a apelat după cum a considerat sau a fost sfătuit că un astfel de remediu ar fi obligat să eșueze deoarece nu sunt plătite astfel de prestații de securitate socială văduvilor în temeiul legislației din Marea Britanie. Legea internă relevantă pentru această cerere este stabilită în Willis v. Regatul Unit, nr. 36042/97, §§ 1426, CEDO 2002-IV și Runkee și White v. Regatul Unit, nr. 42949/98, §§ 40-41, 25 iulie 2007.

The applicant, Mr Henry Clark, is a British national who was born in 1939 and lives in Kent. He was represented before the Court by Mr N. Price, a solicitor in Kent. The United Kingdom Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr C. Whomersley of the Foreign and Commonwealth Office. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. The applicant’s wife died on 2 July 1993. His claim for widows’ benefits was made on 27 November 2000 and was rejected on 30 November 2000 on the ground that he was not entitled to widows’ benefits, namely Widow’s Payment (“Wpt”) and Widow’s Pension (“WP”), because he was not a woman. The applicant did not appeal as he considered or was advised that such a remedy would be bound to fail since no such social security benefits were payable to widowers under United Kingdom law. The domestic law relevant to this application is set out in Willis v. the United Kingdom, no. 36042/97, §§ 1426, ECHR 2002-IV and Runkee and White v. the United Kingdom, no. 42949/98, §§ 40-41, 25 July 2007.