ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 226/2018

Decizia nr. 226/2018 După deliberare, asupra recursului de față, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 5411 din 18 aprilie 2014, Judecătoria Sectorului 3 București a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, în favoarea Tribunalului București. Prin Sentința civilă nr. 1286 din 3 noiembrie 2014, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a admis excepția inadmisibilității cererii și a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, ca inadmisibilă.

Prin Decizia nr. 239A din 25 martie 2016, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins, ca nefondată, cererea de apel formulată de apelanții-reclamanți A. și B. împotriva Sentinței civile nr. 1286 din 3 noiembrie 2014, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă. Împotriva Sentinței civile nr. 1286 din 3 noiembrie 2014, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă și a Deciziei civile nr. 239A din 25 martie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, au formulat recurs recurenții-reclamanți A. și B., dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 7 iulie 2016. Prin încheierea din data de 14 octombrie 2016, Înalta Curte a suspendat judecata recursului, conform prevederilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc.

civ., întrucât a constatat lipsa părților legal citate și faptul că niciuna dintre acestea nu a solicitat judecata în lipsă. Cauza a fost repusă din oficiu pe rol, în vederea discutării excepției perimării recursului, fixându-se termen la data de 26 ianuarie 2018. Asupra excepției de perimare a cererii de recurs, Înalta Curte constată următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ. "orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an. Partea nu se socotește în vină, când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu". În sensul prevederilor legale mai sus expuse, perimarea se înfățișează ca o sancțiune ce se răsfrânge asupra întregii activități judiciare, care este determinată de lipsa de stăruință a părților în soluționarea litigiului dedus judecății.

Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 311 din 15 noiembrie 2001, publicată în M. Of. nr. 25 din 17 ianuarie 2002, a statuat că "perimarea reprezintă o sancțiune procedurală determinată de necesitatea de a curma starea de incertitudine creată asupra raporturilor juridice deduse judecății prin cererea lăsată în nelucrare timp de un an, din vina părții." Așadar, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se afla, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părții. Ca urmare, perimarea operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit niciun act de procedura în vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de diligentă a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă.

Aceasta este și situația în speță, unde, după suspendarea judecății cauzei pentru lipsa părților, măsură dispusă la termenul din data de 14 octombrie 2016, părțile au lăsat să treacă un interval de timp mai mare de un an fără să fi săvârșit vreun act de procedură în vederea reluării judecății recursului. De asemenea, Înalta Curte reține că, în speță, nu este incidentă o cauză neimputabilă părților sau necesitatea îndeplinirii din oficiu a unui act de procedură, care să conducă la întreruperea termenului de perimare. În raport de aceste considerente și având în vedere că în cauză a trecut mai mult de un an de la data suspendării judecății pricinii, timp în care niciuna dintre părți nu a solicitat continuarea judecății recursului, iar în această perioadă nu a intervenit nicio cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare, Înalta Curte, în temeiul art. 248 coroborat cu art. 252 alin. (1) C. proc.

civ., va constata perimat recursul declarat de recurenții-reclamanți A. și B. împotriva Sentinței civile nr. 1286 din 3 noiembrie 2014, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă și a Deciziei civile nr. 239A din 25 martie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Constată perimat recursul formulat de recurenții-reclamanți A. și B. împotriva Sentinței civile nr. 1286 din 3 noiembrie 2014, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă și a Deciziei civile nr. 239A din 25 martie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 ianuarie 2018. Procesat de GGC - CL