ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2398/2020

Ședința publică din data de 17 noiembrie 2020

I. Circumstanțele cauzei:

Prin încheierea de ședință din data de 9 iulie 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a suspendat judecata cererii de revizuire formulate de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 26 din data de 16 ianuarie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2018.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs revizuentul A., arătând că exemplarul de pe încheierea de ședință atacată, care i-a fost comunicat la data de 20 iulie 2020, nu poartă semnătura judecătorilor și a grefierului, contrar dispozițiilor art. 426 alin. (5) și art. 427 C. proc. civ.

Recurentul-revizuent a susținut că în regulamentul de ordine interioară al instituției care a pronunțat hotărârea atacată nu se menționează că actele se comunică părților nesemnate de către magistrat/magistrați.

A apreciat că încheierea de ședință este lovită de nulitate, neputând fi luată în considerare, iar persoanele care au comunicat un astfel de act au săvârșit infracțiunea de neglijență în serviciu, respectiv abuz în serviciu.

Totodată, a solicitat sesizarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de Investigații a Infracțiunilor din Justiție, cu privire la săvârșirea infracțiunilor de neglijență în serviciu și șantaj de către magistratul/magistrații instanței care a pronunțat hotărârea atacată.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 4 august 2020, sub nr. x/2020, și a fost repartizată aleatoriu, spre soluționare, completului de filtru nr. 2.

Prin raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului, s-a reținut că prezentul recurs este formulat în termen legal și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru, că cererea de recurs îndeplinește cerințele impuse de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. a), c) și e) C. proc. civ., iar partea are deschisă calea de atac a recursului împotriva încheierii recurate.

În ceea ce privește criticile formulate de către recurentul-revizuent, raportorul și-a exprimat opinia în sensul că acestea nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., aspect de natură a atrage sancțiunea nulității prevăzută de art. 489 alin. (2) din același act normativ.

Completul de filtru nr. 2, prin rezoluția din data de 17 septembrie 2020, constatând că raportul întrunește condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia recurentului-revizuent pentru ca partea să depună punct de vedere, conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat recurentului-revizuent, care, la data de 24 septembrie 2020, prin intermediul poștei electronice, a depus punct de vedere la raport (intitulat "Revizuire"), solicitând desființarea acestuia.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Prioritar, în ceea ce privește cererea recurentului-revizuent de sesizare a organelor de urmărire penală, se reține că prezenta instanță este una civilă, iar, în ipoteza în care partea are suspiciuni cu privire la săvârșirea unor infracțiuni, aceasta este îndreptățită să se adreseze organelor competente și să facă demersurile pe care le consideră necesare în acest sens.

Analizând recursul în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., reținând și prevederile art. 499 teza finală C. proc. civ., potrivit cărora, în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeași sancțiune intervine și în cazul în care criticile susținute nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din alin. (2) al art. 489 din același act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

În speță, recurentul-revizuent nu a procedat la încadrarea susținerilor sale în cazurile de casare prevăzute de lege și nici nu a formulat critici care să poate fi circumscrise în motivele de casare expres și limitativ reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., invocând pretinse nereguli ale exemplarului încheierii de ședință ce i-a fost comunicat, aspecte procedurale ulterioare pronunțării încheierii recurate, fără a aduce critici concrete împotriva măsurii de suspendare dispuse de curtea de apel prin încheierea de ședință din 9 iulie 2020, atacată prin prezentul recurs.

Or, pentru ca instanța de recurs să poată exercita controlul de legalitate asupra încheierii recurate, condiția dezvoltării motivelor de recurs implică arătarea aspectelor de nelegalitate a hotărârii pronunțate de curtea de apel.

Așa fiind, cum criticile formulate de recurentul-revizuent A. nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. și cum, în speța de față, nu pot fi reținute motive de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) din același cod, precum și a prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va constata nul recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de revizuentul A. împotriva încheierii de ședință din data de 9 iulie 2020 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 noiembrie 2020.