ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1847/2020

Ședința publică din data de 30 septembrie 2020

asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din 11.06.2020 pronunțată în dosar nr. x/2019, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a suspendat judecata cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., raportat la împrejurarea că recurentul nu s-a prezentat la termenul de judecată și nici nu a solicitat judecata în lipsă.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, neîncadrat în drept, A., arătând că actul procedural, astfel cum i-a fost comunicat, nu este semnat, încălcând dispozițiile art. 426 alin. (5), art. 427 C. proc. civ., precum și dispozițiile cuprinse în Regulamentul de ordine interioară al instanțelor, situație față de care acesta este lovit de nulitate, neputând fi luat în considerare, iar persoanele care au comunicat un astfel de act au săvârșit infracțiunea de neglijență în serviciu, respectiv abuz în serviciu.

Înalta Curte, înregistrând dosarul ca recurs, a procedat, la data de 08.07.2020, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Completul de filtru C3, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus, prin rezoluția de la aceeași dată, comunicarea raportului recurentului, pentru ca acesta să depună punct de vedere, conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

În cauză nu s-a formulat punct de vedere la raportul de admisibilitate.

Analizând cauza, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 414 alin. (1) C. proc. civ. "Asupra suspendării judecării procesului instanța se va pronunța prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat, la instanța ierarhic superioară. Când suspendarea a fost dispusă de Înalta Curte de Casație și Justiție, hotărârea este definitivă."

Alin. (2) al aceluiași articol stabilește că "Recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului, atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât și împotriva încheierii prin care s-a dispus respingerea cererii de repunere pe rol a procesului".

În speță, potrivit verificărilor efectuate prin intermediul aplicației Ecris, judecata dosarului în care s-a pronunțat încheierea obiect al prezentului recurs este în continuare suspendată, sens în care partea interesată are deschisă calea de atac a recursului, conform legii.

Se constată că prin încheierea de ședință din 11.06.2020, s-a dispus suspendarea judecății cauzei în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., față de împrejurarea că la apelul nominal părțile au lipsit, iar la dosar nu exista o cerere de judecată în lipsă.

Recurentul critică încheierea menționată pentru nerespectarea dispozițiilor procedurale privind semnarea hotărârii judecătorești (art. 426 alin. (5) și art. 427 C. proc. civ.), arătând că persoanele care au comunicat un astfel de act au săvârșit infracțiunea de neglijență în serviciu, respectiv abuz în serviciu, însă argumentele învederate nu se raportează la măsura adoptată de către instanță privind suspendarea judecății și nu arată în ce ar consta nelegalitatea unei astfel de măsuri, pentru a putea fi analizate de instanța de control judiciar sub aspectul legalității soluției.

Potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ. "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol "Aceeași sancțiune intervine în cazul în care în motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus și motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres și limitativ reglementate.

În consecință, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.

În speță, se constată că recursul nu numai că nu este încadrat în dispozițiile art. 488 C. proc. civ., dar nici nu conține critici care să poată fi încadrabile în textul legal menționat.

Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanței competente controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept incidente cazului concret dedus judecății, iar când criticile formulate nu se subsumează cazurilor expres și limitativ prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., intervine sancțiunea nulității recursului.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va anula recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii de ședință din 11.06.2020 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de A., cu domiciliul procesual ales în Arad, județul Arad împotriva încheierii de ședință din 11 iunie 2020 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică azi, 30 septembrie 2020.