ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1682/2018

Ședința publică din data de 10 mai 2018

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău la data de 22 mai 2015, sub nr. x/2015, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții B. și C., să dispună obligarea pârâților să achiziționeze în proprietatea reclamantei, fără nicio rezervă sau drept pentru aceștia și pe cheltuiala lor, un imobil având aceleași caracteristici cu imobilul înstrăinat conform contractului de vânzare-cumpărare nr. x/14.10.1999, iar în caz de refuz, să fie obligați pârâții la achitarea sumei de 20.000 euro, precum și instituirea în favoarea reclamantei a unui drept de retenție asupra apartamentului nr. x situat în municipiul Buzău, bd. x, până la îndeplinirea de către pârâți a uneia dintre aceste obligații, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 422 din 25 ianuarie 2017, Judecătoria Buzău a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții B. și C., obligând pârâții să achiziționeze reclamantei, fără nicio rezervă sau drept pentru aceștia și pe cheltuiala acestora, un imobil având aceleași caracteristici ale imobilului înstrăinat conform contractului de vânzare-cumpărare nr. x/14.10.1999, iar, în caz de refuz, să achite reclamantei suma de 90.000 RON, reprezentând contravaloarea de circulație (valoarea de piață) a unui astfel de imobil, conform raportului de expertiză construcții întocmit de către expert D., ce face parte integrantă din sentință. A fost respins, ca neîntemeiat, capătul de cerere constând în instituirea în favoarea reclamantei a unui drept de retenție asupra imobilului pârâților situat în mun. Buzău, bd. x, județ Buzău și au fost obligați pârâții la plata către reclamantă a sumei de 2.859,5 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată și la plata sumei de 724,25 RON către stat cu titlu de cheltuieli judiciare, restul sumei de 724,25 RON rămânând în sarcina statului.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanta A. și pârâții B., C..

Prin decizia nr. 799/2017 din 27 septembrie 2017 pronunțată de Tribunalul Buzău, secția I civilă a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 422 din 25 ianuarie 2017 pronunțată de Judecătoria Buzău în dosarul nr. x/2015.

A fost admis apelul declarat de pârâții B. și C. împotriva aceleiași sentințe, pe care a schimbat-o în parte în sensul că admite excepția prescripției dreptului material la acțiune și respinge ca prescris, petitul 1 al cererii de chemare în judecată privind obligarea pârâților să achiziționeze reclamantei un imobil cu aceleași caracteristici cu imobilul înstrăinat prin contractul autentic nr. 2972/14.10.1999 iar, în caz de refuz, la plata sumei de 90.000 RON; înlătură mențiunea admiterii în parte a acțiunii, înlătură obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2859,5 RON către reclamantă și obligarea acestora la plata sumei de 724,25 RON către stat, constatând că rămâne în sarcina statului și suma de 724,25 RON reprezentând parte din ajutorul public judiciar acordat reclamantei în dosarul de fond.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței referitoare la respingerea petitului 2 al acțiunii introductive privind instituirea dreptului de retenție și la rămânerea în sarcina statului a sumei de 724,25 RON reprezentând ajutor public judiciar acordat reclamantei.

A fost respinsă cererea de acordare a cheltuielilor de judecată în apel formulată de reclamanta apelanta A. și s-a luat act că pârâții apelanți B. și C. vor solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Împotriva acestei decizii, recurenta-reclamantă A. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris și depus la dosar.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la data de 18 decembrie 2017.

La data de 16 martie 2018, recurenta-reclamantă A. a depus la dosarul cauzei cerere de renunțare la judecata recursului, la care a atașat declarația autentificată de BNP E. sub nr. x din 26 februarie 2018, sens în care solicită a se lua act de manifestarea sa de voință.

Înalta Curte, a luat în examinare cererea formulată de recurent, în temeiul dispozițiilor art. 406 C. proc. civ. și a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți la data 16 martie 2018, recurenta-reclamantă A. a formulat cerere de renunțare la judecata recursului.

Potrivit art. 406 C. proc. civ., reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă.

Manifestarea de voință, în sensul de a renunța la judecată, reprezintă o desistare, un act volițional, de care instanța urmează a lua act.

Prin urmare, Înalta Curte constată că această manifestare de voință a părții se înscrie în principiul disponibilității ce guvernează procesul civil și întrunește condițiile de formă și fond, pentru a produce efectul juridic prevăzut de dispozițiile art. 406 C. proc. civ.

Constatând că actul de procedură al desistării s-a realizat cu îndeplinirea condițiilor cerute de lege și faptul că această renunțare se înscrie în limitele principiului disponibilității, a actelor de dispoziție permise părților pe parcursul judecării cauzei, Înalta Curte în temeiul art. 406 C. proc. civ., va lua act de renunțarea la judecata recursului declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei nr. 799/2017 din 27 septembrie 2017 pronunțată de Tribunalul Buzău, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunțarea recurentei-reclamante A. la judecata recursului declarat împotriva deciziei nr. 799/2017 din 27 septembrie 2017 pronunțată de Tribunalul Buzău, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 mai 2018.