Prendergast împotriva Regatului Unit

A doua secțiune DECIZIE FINALĂ PRIVIND ADMINISIBILITATEA cererii nr. 77925/01 de Terence PRENDERGAST împotriva Regatului Unit Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 23 septembrie 2008 în calitate de Cameră compusă din: Lech Garlicki, Președinte, Nicolas Bratza, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ledi Bianku, Mihai Poalelungi, judecători, având în vedere cererea depusă la 24 octombrie 2001, având în vedere decizia parțială din 15 octombrie 2002, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și fondurile cazului, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dl Terence Pendergast, este un național britanic care locuiește în Liverpool.

El a fost reprezentat în fața Curții de către dl C. Topping, Jackson și Canter Sollicitors, Liverpool. Guvernul Regatului Unit (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl C. Whowersley al Oficiului Extern și Commonwealth. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Soția reclamantului a murit la 21 ianuarie 2001. La 1 martie 2001, reclamantul a solicitat beneficiile văduvelor. La 1 mai 2001, reclamantul a fost informat că cererea sa a fost dezaprobată. Aceeași decizie a fost confirmată printr-o scrisoare din 12 iulie 2001.Reclamantul nu a apelat în continuare pe măsură ce el a considerat sau a fost recomandat că un astfel de remediu ar fi obligat să eșueze, deoarece nu există astfel de prestație de securitate socială a fost plătită vădilor în temeiul legislației interne din Marea Britanie.

Legea internă relevantă pentru această cerere este prevăzută în Willis c. Regatul Unit, nr. 36042/97, §§§§ 26, CEDO 2002-IV și Runkee și Alb v. Regatul Unit , nr. 42949/98 §§ 40-41, 25 iulie 2007. COMPLAINTĂ Reclamantul a plâns că legislația britanică de securitate socială a discriminat împotriva lui din motive de sex, în încălcarea articolului 14 din Convenția luată împreună cu atât art. 8 din Convenție, cât și art. 1 din Protocolul nr. 1. HOTĂRÂREA La 3 august 2007, Registrul Curții a trimis reprezentantului reclamantului o scrisoare care solicită reclamantului să își transmită propunerile de soluționare prietenoasă a cererii sau, în mod alternativ, să își prezinte cererile în temeiul articolului 41 din Convenție până la 3 noiembrie 2007. La 18 iunie 2008, Registrul Curții a trimis reprezentantului reclamantului o altă scrisoare prin poștă înregistrată care a afirmat că, cu excepția cazului în care el a prezentat informațiile necesare până la 2 iulie 2008, Curtea ar lua în considerare eliminarea cererii din listă pentru lipsa de interes.

Având în vedere cele de mai sus, în conformitate cu art. 37 § 1 litera (a) din Convenție, Curtea consideră că reclamantul nu intenționează să își continue cererea. În plus, Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale, care necesită continuarea examinării cererii. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se întrerupă aplicarea articolului 29 § 3 și să se încheie restul cererii din lista cazurilor. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să atace restul cererii din lista cazurilor sale. Președintele grefierului Lawrence Early Lech Garlicki

FOURTH SECTION

FINAL DECISION

AS TO THE ADMISSIBILITY OF

Application no. 77925/01 by Terence PRENDERGAST against the United Kingdom The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 23 September 2008 as a Chamber composed of: Lech Garlicki, President, Nicolas Bratza, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ledi Bianku, Mihai Poalelungi, judges, and Lawrence Early, Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 24 October 2001, Having regard to the partial decision of 15 October 2002, Having regard to the decision to apply Article 29 § 3 of the Convention and examine the admissibility and merits of the case together, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Terence Pendergast, is a British national who lives in Liverpool.

He was represented before the Court by Mr C. Topping, Jackson and Canter Solicitors, Liverpool. The United Kingdom Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr C. Whomersley of the Foreign and Commonwealth Office. A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. The applicant's wife died on 21 January 2001. On 1 March 2001 the applicant applied for widows' benefits. On 1 May 2001 the applicant was informed that his claim had been disallowed. The same decision was confirmed by a letter of 12 July 2001.The applicant did not appeal further as he considered or was advised that such a remedy would be bound to fail since no such social security benefit was payable to widowers under United Kingdom law.

B. Relevant domestic law The domestic law relevant to this application is set out in Willis v. the United Kingdom, no. 36042/97, §§ 14 ‑ 26, ECHR 2002-IV and Runkee and White v. the United Kingdom , no. 42949/98, §§ 40-41, 25 July 2007. COMPLAINT The applicant complained that British social security legislation discriminated against him on grounds of sex, in breach of Article 14 of the Convention taken in conjunction with both Article 8 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1. THE LAW On 3 August 2007 the Registry of the Court sent the applicant's representative a letter requesting the applicant to forward his proposals for a friendly settlement of the application or, alternatively, to submit his claims under Article 41 of the Convention by 3 November 2007. The applicant's representative did not reply.

On 18 June 2008 the Registry of the Court sent the applicant's representative another letter by registered mail stating that unless he submitted the required information by 2 July 2008, the Court would consider striking out the application from the list for lack of interest. The applicant's legal representative has not contacted the Court since. In the light of the above, in accordance with Article 37 § 1 (a) of the Convention, the Court considers that the applicant does not intend to pursue his application. Furthermore, the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols which require the continuation of the examination of the application.

In view of the above, it is appropriate to discontinue the application of Article 29 § 3 and to strike the remainder of the application out of the list of cases. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the remainder of the application out of its list of cases. Lawrence Early Lech Garlicki Registrar President