PRENDERGAST v. THE UNITED KINGDOM
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
PRENDERGAST v. THE UNITED KINGDOM (CtEDO, 2008)
A doua secțiune DECIZIE FINALĂ PRIVIND ADMINISIBILITATEA cererii nr. 77925/01 de Terence PRENDERGAST împotriva Regatului Unit Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 23 septembrie 2008 în calitate de Cameră compusă din: Lech Garlicki, Președinte, Nicolas Bratza, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ledi Bianku, Mihai Poalelungi, judecători, având în vedere cererea depusă la 24 octombrie 2001, având în vedere decizia parțială din 15 octombrie 2002, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și fondurile cazului, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dl Terence Pendergast, este un național britanic care locuiește în Liverpool. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl C. Topping, Jackson și Canter Sollicitors, Liverpool. Guvernul Regatului Unit (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl C. Whowersley al Oficiului Extern și Commonwealth. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Soția reclamantului a murit la 21 ianuarie 2001. La 1 martie 2001, reclamantul a solicitat beneficiile văduvelor. La 1 mai 2001, reclamantul a fost informat că cererea sa a fost dezaprobată. Aceeași decizie a fost confirmată printr-o scrisoare din 12 iulie 2001.Reclamantul nu a apelat în continuare pe măsură ce el a considerat sau a fost recomandat că un astfel de remediu ar fi obligat să eșueze, deoarece nu există astfel de prestație de securitate socială a fost plătită vădilor în temeiul legislației interne din Marea Britanie. Legea internă relevantă pentru această cerere este prevăzută în Willis c. Regatul Unit, nr. 36042/97, §§§§ 26, CEDO 2002-IV și Runkee și Alb v. Regatul Unit , nr. 42949/98 §§ 40-41, 25 iulie 2007. COMPLAINTĂ Reclamantul a plâns că legislația britanică de securitate socială a discriminat împotriva lui din motive de sex, în încălcarea articolului 14 din Convenția luată împreună cu atât art. 8 din Convenție, cât și art. 1 din Protocolul nr. 1. HOTĂRÂREA La 3 august 2007, Registrul Curții a trimis reprezentantului reclamantului o scrisoare care solicită reclamantului să își transmită propunerile de soluționare prietenoasă a cererii sau, în mod alternativ, să își prezinte cererile în temeiul articolului 41 din Convenție până la 3 noiembrie 2007. La 18 iunie 2008, Registrul Curții a trimis reprezentantului reclamantului o altă scrisoare prin poștă înregistrată care a afirmat că, cu excepția cazului în care el a prezentat informațiile necesare până la 2 iulie 2008, Curtea ar lua în considerare eliminarea cererii din listă pentru lipsa de interes. Având în vedere cele de mai sus, în conformitate cu art. 37 § 1 litera (a) din Convenție, Curtea consideră că reclamantul nu intenționează să își continue cererea. În plus, Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale, care necesită continuarea examinării cererii. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se întrerupă aplicarea articolului 29 § 3 și să se încheie restul cererii din lista cazurilor. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să atace restul cererii din lista cazurilor sale. Președintele grefierului Lawrence Early Lech Garlicki