ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3999/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, să se dispună anularea Deciziei MADR de invalidare a certificatului de conformitate eliberat acestuia de organismul de inspecție B. pentru anul 2014, decizie transmisă Direcțiilor Agricole Județene cu Adresa nr. x din 15 ianuarie 2015, precum și obligarea pârâtului să-i recunoască validitatea certificatului eliberat pentru anul 2014.

Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, în temeiul dispozițiilor art. 68 C. proc. civ., a solicitat chemarea în judecată, în calitate de pârâtă, a Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, iar în temeiul art. 72 C. proc. civ., a chemat în garanție organismul de certificare SC C. SRL.

Cu titlu de excepție, pârâtul a invocat inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată, raportat la capătul principal prin care se solicită anularea deciziei MADR de invalidare a certificatului de conformitate emis de organismul de inspecție B. pentru anul 2014, decizie transmisă Direcțiilor Agricole Județene cu Adresa nr. x din 15 ianuarie 2015 și comunicată reclamantului cu Adresa nr. x din 19 ianuarie 2015.

Prin Sentința nr. 10 din 19 ianuarie 2016, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal:

- a luat act de renunțarea pârâtului Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale la cererea de introducere în cauză în calitate de pârât a Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură.

- a anulat ca netimbrată cererea de chemare în garanție a SC C. SRL formulată de pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

- a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

Împotriva Sentinței nr. 10 din 19 ianuarie 2016 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A., întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei pentru rejudecare sau rejudecarea cauzei după casarea hotărârii.

În motivarea recursului, recurentul-reclamant susține că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra unei probe hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii și nu a stăruit pentru aflarea adevărului cu privire la obiectul dedus judecății. Mai susține că instanța s-a pronunțat pe un alt obiect decât cel al cererii de chemare în judecată și că hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea normelor de drept material.

Arată că instanța de fond nu a avut în vedere cuprinsul răspunsului intimatului-pârât la plângerea sa prealabilă, înregistrat sub nr. x din 24 februarie 2015 și nu a stăruit pentru aflarea adevărului în legătură cu decizia de invalidare a certificatului de conformitate eliberat de partenerul contractual.

Menționează că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie anularea actului administrativ nelegal prin care s-a adoptat decizia invalidării certificatului său de conformitate.

Prin acest răspuns, deși pârâtul nu se pronunță explicit, recunoaște implicit faptul că, la nivelul MADR exista o decizie de invalidare a certificatului de conformitate, adoptată printr-un act administrativ, în sensul prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, recurentul-reclamant solicitând prin plângerea prealabilă revocarea deciziei MADR de invalidare a certificatului de conformitate eliberat de organismul de inspecție B. pentru anul 2014, decizie transmisă Direcțiilor Agricole Județene cu adresa x din 15 ianuarie 2015 și comunicată acestuia cu adresa DAJ Caraș-Severin nr. 127 din 19 ianuarie 2015. Cu toate că în răspuns nu se face vorbire despre actul administrativ prin care s-a adoptat măsura/decizia de invalidare a certificatului de conformitate, i se comunică dreptul de a contesta pentru nelegalitate actul administrativ, astfel că intimatul-pârât recunoaște implicit existența unui act administrativ de invalidare a certificatului de conformitate, fără a-1 indica explicit și fără a-l comunica.

Consideră că intimatul-pârât, cu rea-credință, nu i-a comunicat actul administrativ, pentru a nu fi atacat, ci a transmis adrese DAJ prin care informa despre deciziile adoptate, pentru a putea susține ulterior că deciziile sunt simple adrese, dar, cu toate acestea, intimatul-pârât a emis un răspuns la plângerea prealabilă.

În exercitarea rolului activ, instanța de fond era obligată să stăruie pentru aflarea adevărului cu privire la obiectul dedus judecății și să dispună pârâtului să depună la dosarul cauzei actul administrativ prin care i s-a invalidat certificatul, dat fiind faptul că nu a solicitat anularea Adresei nr. x din 15 ianuarie 2015, ci anularea actului administrativ nelegal, respectiv a deciziei MADR de invalidare a certificatului de conformitate eliberat acestuia de organismul de inspecție B. pentru anul 2014, decizie transmisă Direcțiilor Agricole Județene cu adresa nr. x/15 ianuarie 2015 și comunicată recurentului cu adresa DAJ Caraș-Severin nr. 127 din 19 ianuarie 2015, precum și obligarea MADR să recunoască validitatea certificatului eliberat pentru anul 2014.

Consideră că instanța de fond s-a aflat în eroare cu privire la obiectul acțiunii, reținând în mod greșit că ar fi solicitat anularea Adresei x din 15 ianuarie 2015, însă se poate constata din petitul cererii de chemare în judecată că s-a solicitat anularea deciziei comunicate cu Adresa nr. x din 15 ianuarie 2015 și nu anularea acestei adrese, or, instanța de fond s-a pronunțat pe alt obiect decât cel al cererii sale, astfel că nu s-a pronunțat pe unul din capetele de cerere, motiv de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Recurentul arată că s-a adresat chematei în garanție SC C. SRL pentru a i se comunica o copie de pe nota de control nr. x din 16 decembrie 2014, la care se face referire în Adresa x din 15 ianuarie 2015, presupunând că prin acest act s-ar fi adoptat măsurile de invalidare a certificatului de conformitate, dar nici acestei societăți nu i-a fost comunicată respectiva notă de control nici la solicitarea expresă, reușind să o obțină doar după ce s-a dispus înfățișarea respectivului act de către Curtea de Apel Cluj. Din cuprinsul notei de control reiese că acesta este actul administrativ prin care s-a adoptat decizia invalidării certificatului de conformitate al recurentului și radierea acestuia de pe site-ul MADR, prin propunere aprobată de ministrul în funcție la acea vreme. Nota de control a fost aprobată de ministrul agriculturii, purtând viza de aprobare și semnătura acestuia, devenind act administrativ emis de o autoritate publică în regim în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii și produce prin sine însăși efecte juridice, în sensul că dă naștere, modifică și stinge raporturi juridice, deoarece certificatul de conformitate al recurentului a fost radiat de pe site-ul ministerului, acesta a pierdut calitatea de operator în agricultura ecologică, având în vedere că raportul de inspecție a fost întocmit după data de 24 iulie 2014.

Recurentul-reclamant susține că neavând acces la acest document - notă de control a fost nevoit să solicite instanței revocarea deciziei de invalidare a certificatului de conformitate, decizie transmisă cu Adresa nr. x din 15 ianuarie 2015, fără a se referi direct la această notă de control pentru că nu cunoștea conținutul acesteia.

Mai mult, arată că în anexa la ordinul MADR nr. 5 din 5 ianuarie 2015, Secțiunea a 3-a, art. 22 alin. (11) se arată că notele de control sunt documente confidențiale și se comunică altor instituții și/sau persoane fizice sau juridice numai cu acordul scris al conducerii DGCAI.

Totodată, arată că răspunsul la plângerea prealabilă nu a fost elaborat de structura care a avut calitatea de emitent, deși la art. 193 din anexa la Ordinul nr. 5 din 5 ianuarie 2015 se prevede că structurile din cadrul aparatului central al Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale au obligația de a elabora răspunsurile la plângerile prealabile de revocare/anulare a actelor administrative pentru care au avut calitatea de emitent, cu avizul Direcției Juridice.

Or, actul administrativ nr. 306783 din 16 decembrie 2014 în baza căruia i-a fost invalidat certificatul de conformitate, după cum se precizează în Adresa nr. x din 15 ianuarie 2015, a fost emis de către Direcția Generală Control, Antifraudă și Inspecții, iar răspunsul la plângerea prealabilă a fost elaborat de Direcția Generală Politici Publice și Strategii.

Acest lucru reiese și din faptul că Direcția Generală Control, Antifraudă și Inspecții, în răspunsul la memoriul adresat de grupul de operatori supuși sancțiunilor, a comunicat propunerea din nota de control nr. x/16 decembrie 2014 de la pct. 5, însă fără a reproduce și concluzia din finalul propunerii. Astfel, s-a comunicat operatorilor că prin Nota de control nr. x din 16 decembrie 2014, aprobată de conducerea MADR, întocmită în urma verificărilor efectuate în perioada 2 - 5 decembrie 2014 de către consilieri din cadrul DGCAI-DIS și transmisă în copie către DGPAS au fost dispuse măsuri, în conformitate cu prevederile Legii nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, împotriva celor ce se fac vinovați de netransmiterea în timp legal a răspunsurilor la Adresele nr. x din 28 iulie 2014 și nr. y din 28 iulie 2014, fără a se comunica cele precizate în continuare în Nota de control, respectiv că vinovăția funcționarilor MADR a generat starea de fapt constatată ulterior tot de intimatul-pârât: fapt ce a condus la desfășurarea unei activități ilegale de către societatea C. SRL.

De asemenea, recurentul-reclamant critică invalidarea certificatului său de conformitate, în condițiile în care nu a fost afectată legalitatea sau conformitatea respectivului certificat prin eroarea aplicării ștampilei C. SRL pe raportul de inspecție, în loc de ștampila B. - Sucursala Iernut, deoarece în legătură cu această eroare trebuia să fie informat pentru corectarea acesteia, din moment ce organismul B. - Sucursala Iernut era aprobat de către MADR la data efectuării controlului și un angajat al acestuia a efectuat inspecția.

Intimatul-pârât Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii de fond ca fiind temeinică și legală.

Invocă nulitatea recursului întrucât motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 C. proc. civ., motiv pentru care apreciază că se impune respingerea recursului ca fiind vădit nefondat.

Susține că instanța de fond în mod corect a respins acțiunea reclamantului ca inadmisibilă, apreciind că actul atacat nu poate fi calificat drept un act administrativ, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, deoarece, deși este emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii, nu produce prin sine însuși efecte juridice, în sensul că nu dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice, ci acest act s-a adresat Direcțiilor de Agricultură Județene din subordinea MADR, solicitând informarea operatorilor în agricultura ecologică, care au beneficiat de serviciile de inspecție și certificare ale organismului B. - Sucursala Iernut, în intervalul 1 ianuarie - 28 noiembrie 2014 (data la care acesta a fost radiat din evidențele ONRC), asupra unor aspecte de nelegalitate ce afectează certificatele de conformitate emise în baza rapoartelor de inspecție întocmite după 24 iulie 2014 și care au aplicată ștampila C. SRL, precum și asupra obligației de accesare a serviciilor altui organism de inspecție și certificare autorizat de MADR, în scopul continuării activității în sistemul de agricultură ecologică.

Arată că scopul emiterii actului l-a constituit exclusiv informarea Direcțiilor de Agricultură Județene și a operatorilor din agricultura ecologică vizați de aspectele semnalate și că actul emis nu a modificat și nu a stins raporturi juridice, respectiv nu a invalidat certificatul de conformitate eliberat acestuia pentru anul 2014 de B., nu a făcut vreo referire la înlăturarea pe viitor a efectelor actelor de certificare emise și nici nu a dispus revocarea lor.

Deși avea posibilitatea de a revoca acest certificat, întrucât fusese emis în numele și pe seama sa, urmare a delegării către organismul de inspecție și certificare a atribuțiilor de control ce revin ministerului, potrivit art. 7 din Regulamentul (CE) nr. 834/2007 al Consiliului din 28 iunie 2007, intimatul-pârât nu a emis vreun act de revocare a certificatului.

Se mai arată în întâmpinare că în mod corect instanța de fond s-a pronunțat și cu privire la solicitarea reclamantului privind validitatea certificatului de conformitate eliberat pentru anul 2014, apreciind că și această solicitare este inadmisibilă, întrucât se află în strânsă legătură de accesorialitate cu primul petit, iar pe de altă parte, prin formularea sa, se reclamă un pretins refuz nejustificat de soluționare a unei cereri ori nesoluționare a acesteia în termenul legal, ci nerecunoașterea unei împrejurări de fapt, și anume, validitatea certificatului de conformitate printr-un act juridic emis de MADR.

Intimata- chemată în garanție SC C. SRL a formulat întâmpinare solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat .

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 26 martie 2018, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din același act normativ.

Prin încheierea de ședință din data de 4 iunie 2018, completul de filtru a respins excepția nulității recursului și, constatând că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate, a admis în principiu recursul, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., fixând termen de judecată cu citarea părților.

Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentul-reclamant, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului-pârât, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Prin prezenta cerere de chemare în judecată, reclamantul a solicitat anularea actului administrativ nelegal, respectiv a deciziei ministerului pârât de invalidare a certificatului de conformitate care i-a fost eliberat de organismul de inspecție B. pentru anul 2014, decizie transmisă Direcțiilor agricole județene cu Adresa nr. x din 15 ianuarie 2015, precum și obligarea pârâtului să recunoască valabilitatea acestui certificat.

Reclamantul se consideră vătămat de decizia administrativă adoptată de autoritatea pârâtă, ca manifestare de voință exprimată în regim de putere publică în sensul nerecunoașterii validității certificatului de conformitate, printr-un act juridic emis de MADR, respectiv Adresa nr. x din 15 ianuarie 2015 prin care s-a adus la cunoștința tuturor direcțiilor pentru agricultură județene că Certificatele de conformitate emise în baza rapoartelor de inspecție întocmite după data de 24 iulie 2014 și care au aplicată ștampila C. SRL nu sunt eliberate în conformitate cu prevederile legislative naționale și comunitare în vigoare din domeniul agriculturii ecologice.

Decizia MADR valorifică concluziile verificărilor efectuate în perioada 2 - 5 decembrie 2014, de Direcția Generală Control Antifraudă Inspecții - Direcția de Inspecții de Stat, cu privire la criteriile de funcționare, precum și la activitatea desfășurată de B. - Sucursala Iernut/C. SRL și constatate prin Nota de control nr. x/16 decembrie 2014, prin care s-a propus ca operatorii să fie informați asupra următoarelor aspecte: (i) organismul de inspecție și certificare B. - Sucursala Iernut a fost radiat conform Certificatului de radiere din data de 28 noiembrie 2014, emis în baza rezoluției aprobate de MADR ca organism de inspecție și certificare. (ii) Certificatele de conformitate emise în baza rapoartelor de inspecție întocmite după data de 24 iulie 2014 și care au aplicată ștampila C. SRL nu sunt eliberate în conformitate cu prevederile legislative naționale și comunitare în vigoare din domeniul agriculturii ecologice. (iii) Se impune orientarea către un alt organism de inspecție și certificare aprobat de MADR, în vederea continuării activității în sistemul de agricultură ecologică.

Finalul adresei conține solicitarea de a identifica operatorii clienți ai B. - Sucursala Iernut/C. SRL și de a-i informa cu privire la cele semnalate. Această adresă a fost comunicată reclamantului de către Direcția pentru Agricultură Județeană Caraș-Severin, prin Adresa nr. x din 19 ianuarie 2015.

Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept."

Instanța de fond a respins acțiunea ca inadmisibilă reținând că natura juridică a actului nu poate fi stabilită prin raportare la titulatura dată acestuia, ci doar la conținutul său. Având în vedere tocmai acest conținut, instanța de fond a reținut că actul în discuție nu poate fi calificat drept act administrativ, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, întrucât, deși este emis de o autoritate publică în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii, nu produce prin sine însuși efecte juridice, în sensul că nu dă naștere, nu modifică și nu stinge raporturi juridice, precum și faptul că scopul emiterii actului l-a constituit exclusiv informarea Direcțiilor de Agricultură Județene și a operatorilor din agricultura ecologică vizați de aspectele de nelegalitate constatate la verificările efectuate de MADR, în condițiile în care, la rândul său, Direcția de Agricultură a județului Caraș-Severin, după primirea respectivei adrese, s-a limitat la informarea reclamantului asupra acelorași aspecte de nelegalitate.

Soluția primei instanțe nu este împărtășită de instanța de control judiciar, pentru că a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor normative pertinente, în raport cu situația de fapt rezultată din probele administrate în cauză, motiv de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Într-adevăr, în expunerea motivelor de recurs recurentul-reclamant a arătat că instanța de fond s-a aflat în eroare atunci când a reținut că ar fi solicitat anularea Adresei nr. x din 15 ianuarie 2015, acesta susținând că a solicitat anularea deciziei comunicate cu Adresa nr. x din 15 ianuarie 2015 și nu anularea acestei adrese, astfel că instanța de fond s-a pronunțat pe alt obiect decât cel al cererii sale de chemare în judecată și nu s-a pronunțat pe unul din capetele de cerere.

Această critică nu poate fi primită deoarece demersul judiciar a fost declanșat ca urmare a informării recurentului-reclamant despre existența Adresei nr. x din 15 ianuarie 2015 prin care s-a adus la cunoștința tuturor direcțiilor pentru agricultură județene faptul că în perioada 2 - 5 decembrie 2014, Direcția Generală Control Antifraudă Inspecții - Direcția de Inspecții de Stat a efectuat verificări cu privire la criteriile de funcționare, precum și la activitatea desfășurată de B. - Sucursala Iernut/C. SRL.

Din actele dosarului de fond rezultă că recurentul-reclamant a formulat plângere prealabilă împotriva deciziei de invalidare a certificatului de conformitate, însă în adresa de răspuns nr. 157489 din 24 februarie 2015 emisă de către intimatul-pârât Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale nu se face vorbire despre actul administrativ prin care s-a adoptat măsura/decizia de invalidare a certificatului de conformitate, ci i se comunică dreptul de a contesta pentru nelegalitate actul administrativ, astfel că recurentul-reclamant nu a fost lămurit despre existența sau inexistența unei decizii administrative. De altfel, intimatul-pârât nu a depus la dosar decizia de invalidare, iar demersurile recurentului-reclamant au rămas fără rezultat.

Față de aceste aspecte, Înalta Curte constată că Adresa nr. x din 15 ianuarie 2015 emisă de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale valorifică propunerile din Nota de control nr. x din 16 decembrie 2014 în sensul că operatorii vor fi informați asupra următoarelor aspecte: Organismul de inspecție și certificare B. - Sucursala Iernut a fost radiat conform Certificatului de radiere din data de 28 noiembrie 2014, emis în baza Rezoluției nr. 14426 din 26 noiembrie 2014, iar societatea nou înființată, respectiv C. SRL nu este aprobată de MADR ca organism de inspecție și certificare; - certificatele de conformitate emise în baza rapoartelor de inspecție întocmite după data de 24 iulie 2014 și care au aplicată ștampila C. SRL nu sunt eliberate în conformitate cu prevederile legislative naționale și comunitare în vigoare din domeniul agriculturii ecologice; - se impune orientarea către un alt organism de inspecție și certificare aprobat de MADR, în vederea continuării activității în sistemul de agricultură ecologică".

Aceste constatări au fost transmise recurentului-reclamant (adresa nr. x din data de 19 ianuarie 2015 Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Direcția pentru Agricultură Județeană Caraș-Severin)

Or, din conținutul celor două adrese rezultă fără putință de tăgadă că pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a decis asupra validității certificatului de conformitate, iar această manifestare de voință este de natură să producă efecte juridice de drept administrativ, în sensul lipsirii de valabilitate juridică a Certificatelor respective și obligării titularilor să se orienteze către un alt organism de inspecție și certificare aprobat de MADR în vederea continuării activității în sistemul de agricultură ecologică.

Pe de altă parte, așa cum s-a arătat, finalul adresei conține solicitarea de a identifica operatorii clienți ai B. - Sucursala Iernut/C. SRL și de a-i informa cu privire la cele semnalate. Această adresă a fost comunicată reclamantului de către Direcția pentru Agricultură Județeană Caraș-Severin, prin Adresa nr. x din 19 ianuarie 2015.

Prin urmare, nu se poate susține că nu suntem în prezența unui act administrativ, însă, instanța de fond nu a stabilit care este actul administrativ care produce efecte juridice de drept administrativ, nu a calificat natura juridică a Notei de control nr. x din 16 decembrie 2014, atât din perspectiva contestării acesteia cât și a procedurii legale de valorificare a concluziilor acesteia, nu a clarificat dacă potrivit dispozițiilor legale aplicabile, adresele în cauză au natura juridică a unei decizii de invalidare a certificatului de conformitate al recurentului-reclamant, în condițiile în care, în afara înscrisurilor depuse la dosar și a celor la care acestea fac trimitere, ministerul pârât nu a emis un alt înscris prin care să dispună invalidarea certificatului de conformitate deținut de reclamant.

Obligația de a lămuri obiectul cererii de chemare în judecată îi revenea instanței potrivit dispozițiilor art. 22 alin. (2) C. proc. civ. conform cărora judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. În acest scop, cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicații, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau întâmpinare, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum și alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părțile se împotrivesc.

Or, instanța de fond a soluționat cauza la primul termen de judecată fără a lămuri cadrul procesual sub aspectul obiectului cererii de chemare în judecată, analizând legalitatea Adresei nr. x din 15 ianuarie 2015, deși reclamantul solicitase în mod expres anularea deciziei de Invalidare a certificatului de conformitate care îi fusese eliberat pentru anul 2014, iar respectiva adresă nu constituie decizia de invalidare, astfel cum se susține de către recurentul-reclamant și chiar de către intimatul-pârât în fața instanței de recurs.

Din punct de vedere al efectelor produse, suntem în prezența unui act administrativ care produce efecte juridice de drept administrativ, însă în cauză, prima instanță, așa cum s-a arătat, nu a analizat conținutul raportului juridic litigios dedus judecății, prin stabilirea naturii juridice a actelor emise, a determinării în concret a efectelor vătămătoare ale acestora, din perspectiva reclamantului, producându-i acestuia o vătămare, prin respingerea ca inadmisibil a demersului procesual și privarea de o cenzură pe fond a instanței de contencios administrativ a deciziei administrației.

Prima instanță și-a limitat analiza la Adresa nr. x din 15 ianuarie 2015, apreciind că se solicită anularea acesteia, cu toate că aspectele privind eliberarea certificatelor de conformitate fără respectarea prevederilor legislative naționale și comunitare în vigoare în domeniul agriculturii ecologice erau cuprinse, așa cum s-a arătat, în Nota de constatare, prin adresă se solicita direcțiilor pentru agricultură județene să-i informeze pe operatorii clienți ai B. - Sucursala Iernut/C. SRL cu privire la aspectele semnalate.

Faptul că pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale nu a emis o decizie de invalidare a certificatului de conformitate pe numele recurentului-reclamant A., nu poate conduce la concluzia că nu ne aflăm în prezența unui act administrativ ca manifestare de voință în regim de putere publică, în sensul de a decide ineficiența juridică a unor certificate, pârâtul acționând în virtutea prerogativelor sale legale și nu poate atrage sancționarea recurentului-reclamant prin respingerea cererii de chemare în judecată ca inadmisibilă, atâta vreme cât este singurul act comunicat acestuia prin care i se aduce la cunoștință că certificatul deținut nu mai este valabil, urmare a valorificării concluziilor Notei de control nr. x din 16 decembrie 2014.

Or, instanța de fond a soluționat cauza fără a cerceta fondul cauzei, fără a analiza legalitatea deciziei administrației, prin care au fost suprimate efectele juridice ale certificatului de conformitate eliberat pentru anul 2014, respectiv fără a stabili în concret valoarea juridică a Notei de constatare, dacă respectiva adresă constituie doar un act de comunicare sau însușirea acestei note și înglobează manifestarea de voință în sensul invalidării, respectiv nu a indicat care este remediul procesual pe care reclamantul l-ar fi avut la îndemână, în contextul în care a apreciat că acțiunea este inadmisibilă, întrucât adresa în speță nu este act administrativ.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 și art. 498 alin. (2) din C. proc. civ., constatând că prima instanță a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului, Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței nr. 10 din 19 ianuarie 2016 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - LM