ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2145/2019

I. Circumstanțele cauzei 1. Prin Decizia nr. 1337 din 17 septembrie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A. împotriva Încheierii de ședință din 29 mai 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019. 2. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire A.. 3. Procedura derulată în fața Înaltei Curți Prin Rezoluția din 4 octombrie 2019, s-a fixat termen de judecată la 20 noiembrie 2019, în ședință publică, cu citare părți, în vederea discutării admisibilității cererii de revizuire. II. Considerentele Înaltei Curți Analizând cererea de revizuire, Înalta Curte constată că aceasta nu este admisibilă, în considerarea argumentelor ce succed: Prin dispozițiile art. 10 alin. (1) C. proc.

civ., legiuitorul a impus în sarcina părților îndeplinirea actelor de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau judecător. Prin urmare, revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiecții de drept aflați în situații identice. Aceleași exigențe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală. Din dispozițiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este și cea privind existența unei hotărâri determinate ca atare de lege susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.

Se reține, însă, că decizia atacată, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a Încheierii din 29 mai 2019, prin care s-a înaintat dosarul completului învestit ca urmare a repartizării aleatorii, nu este supusă niciunei căi de atac. Sintagma folosită de legiuitor cuprinde atât căile de atac ordinare, cât și pe cele extraordinare, din modul în care este redactat textul rezultând că legea nu face nicio distincție între acestea. Or, unde legea nu distinge, nici judecătorul nu poate face vreo distincție (ubi lex non distinguet, nec nos distinguere debemus). Totodată, din formularea art. 509 C. proc. civ., text care reglementează calea extraordinară de atac a revizuirii, reiese că enumerarea categoriilor de hotărâri ce pot fi atacate este limitativă, nepermițând exercitarea respectivei căi extraordinare de atac și împotriva altor hotărâri.

Întrucât recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității, cererea de revizuire urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei nr. 1337 din 17 septembrie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă. Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 noiembrie 2019. GGC - CL