ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1974/2019
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1974/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Prin Încheierea de ședință din 19 iunie 2019 pronunțată în dosar nr. x/2019, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, a suspendat judecata cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., raportat la împrejurarea că recurentul nu s-a prezentat la termenul de judecată și nici nu a solicitat judecata în lipsă.
Calea de atac formulată în cauză
Împotriva Încheierii de ședință din 19 iunie 2019 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, a declarat recurs, neîncadrat în drept, A., arătând că actul procedural, astfel cum i-a fost comunicat, nu este semnat, încălcând dispozițiile art. 426 alin. (5), art. 427 C. proc. civ., precum și dispozițiile cuprinse în Regulamentul de ordine interioară al instanțelor, situație față de care acesta este lovit de nulitate, neputând fi luat în considerare, iar persoanele care au comunicat un astfel de act au săvârșit infracțiunea de neglijență în serviciu, respectiv abuz în serviciu.
Procedura filtru
Raportul întocmit în cauză la data de 19 septembrie 2019, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în complet de filtru și comunicat părților.
Nu s-a formulat punct de vedere la raport.
II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție
Examinând încheierea recurată, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele argumente:
Prin Încheierea de ședință din 19 iunie 2019, s-a dispus suspendarea judecății cauzei în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., față de împrejurarea că la apelul nominal părțile au lipsit, iar la dosar nu exista o cerere de judecată în lipsă.
Recurentul critică încheierea menționată pentru nerespectarea dispozițiilor procedurale privind semnarea hotărârii judecătorești (art. 426 alin. (5) și art. 427 C. proc. civ.), arătând că persoanele care au comunicat un astfel de act au săvârșit infracțiunea de neglijență în serviciu, respectiv abuz în serviciu, însă argumentele învederate nu se raportează la măsura adoptată de către instanță privind suspendarea judecății și nu arată în ce ar consta nelegalitatea unei astfel de măsuri, pentru a putea fi analizate de instanța de control judiciar sub aspectul legalității soluției.
Potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ. "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol "Aceeași sancțiune intervine în cazul în care în motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".
Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus și motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres și limitativ reglementate.
În consecință, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 488 pct. 1 - 8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.
În speță, se constată că recursul nu numai că nu este încadrat în dispozițiile art. 488 C. proc. civ., dar nici nu conține critici care să poată fi încadrabile în textul legal menționat.
Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanței competente controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept incidente cazului concret dedus judecății, iar când criticile formulate nu se subsumează cazurilor expres și limitativ prevăzute de art. 488 pct. 1 - 8 C. proc. civ., intervine sancțiunea nulității recursului.
Pe de altă parte, deși prin raportul de admisibilitate s-a stabilit în sarcina recurentului obligația de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 RON, conform art. 25 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013, sub sancțiunea anulării cererii, ca netimbrată, iar actul procedural și adresa privind taxa de timbru au fost comunicate acestuia la data de 27 septembrie 2019, recurentul nu s-a conformat acestei obligații.
În acest sens, se reține că, în acord cu prevederile art. 197 C. proc. civ., "În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii."
Cu un conținut similar, dispozițiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. statuează că "La cererea de recurs se vor atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, precum și împuternicirea avocațială sau, după caz, delegația consilierului juridic".
Lipsa mențiunilor prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e), precum și neîndeplinirea cerințelor prevăzute de alin. (2) sunt sancționate, potrivit alin. (3) al art. 486, cu nulitatea.
Cum recurentul nu s-a conformat obligației legale de a timbra stabilite în sarcina sa de către instanță, referitor la acest aspect operează sancțiunea nulității căii de atac, potrivit dispozițiilor legale menționate.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va anula recursul declarat de recurentul A. împotriva Încheierii de ședință din 19 iunie 2019 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de A., cu domiciliul procesual ales în Arad, județul Arad împotriva Încheierii de ședință din 19 iunie 2019 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică azi, 6 noiembrie 2019.