ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3884/2013

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra conflictului de competență de față, constată următoarele: Prin contestația înregistrată pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, la data de 5 decembrie 2011, petenta SC D.T. SRL prin administrator S.S. a solicitat instanței anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției din 14 noiembrie 2011, întocmit de intimata C.N.A.D.N.R. - S.A. CESTRIN . În motivarea cererii, petenta a arătat că prin procesul verbal contestat s-a reținut că la data de 14 noiembrie 2011, pe autostrada A1, localitatea S., județul Vâlcea, vehiculul societății petente, ar fi circulat fără a deține rovinieta valabilă. În temeiul art. 17 din O.G. nr. 2/2001, petenta a solicitat anularea procesului-verbal, considerându-l nelegal și netemeinic, fără însă a arăta de ce.

La termenul din 24 ianuarie 2012, instanța, din oficiu, a invocat excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, în baza dispozițiilor art. 32 din O.G. nr. 2/2001 și a înaintat dosarul spre competentă soluționare Judecătoriei Brezoi, ca instanță de la locul săvârșirii contravenției. Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Brezoi data de 15 februarie 2012, iar prin sentința civilă nr. 1305 din 18 martie 2013, această instanță a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Moinești, ca instanță de la locul sediul petentei.

Prin sentința civilă nr. 1789 din 22 mai 2013, Judecătoria Moinești a declinat la rândul său competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi, ca instanță de la locul săvârșirii contravenției, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru a hotărî asupra acestuia, reținând că, în prezenta cauză se pune problema interpretării dispozițiilor art. XXIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013 și implicit, a aplicării în timp a legii. Cu privire la conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține următoarele: Prin procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției din 14 noiembrie 2011, întocmit de intimata C.N.A.D.N.R.

- S.A. CESTRIN s-a reținut în sarcina petentei săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. (1) din OG 15/2002. S-a menționat ca loc al săvârșirii contravenției Autostrada A1, localitatea S., județul Vâlcea. Potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, competența soluționării plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția. Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., aduce modificări O.G.

nr. 2/2001, prin art. III alin. (2) care introduce după art. 10 din O.G. nr. 15/2002, art. 10 1 : „prin derogare de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 (….) plângerea, însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul.” Această normă de competență teritorială derogatorie de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 este cuprinsă în Secțiunea a 2-a din Legea nr. 2/2013, ce poartă denumirea de Modificarea și completarea unor acte normative în materie contravențională și în materia contenciosului administrativ și fiscal, legiuitorul făcând așadar, distincția între cele două materii.

Însă, potrivit dispozițiilor art. XXIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cuprinse în capitolul Dispoziții tranzitorii și finale: „procesele în primă instanță, precum și căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite se judecă de instanțele devenite competente potrivit prezentei legi.” De asemenea, alin. (2) și (3) din art. XXIII precizează în mod detaliat la ce instanțe și la ce cauze se referă alin. (1), respectiv: (2) „Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal la data intrării în vigoare a prezentei legi și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența curților de apel, se trimit la curțile de apel” și (3) „Procesele în curs de judecată în primă instanță în materia contenciosului administrativ și fiscal aflate la data intrării în vigoare a prezentei legi pe rolul curților de apel și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența tribunalelor se trimit la tribunale.” Drept urmare, din interpretarea teleologică și sistematică a dispozițiilor legii, se constată că art. XXIII din Legea nr. 2/2013 se referă în mod restrictiv la procesele în materia contenciosului administrativ și fiscal, nu și în materie contravențională.

Totodată, prevederile Legii nr. 2/2013 se impun a fi interpretate în mod unitar, deoarece prin acest act normativ se aduc modificări în mai multe materii (procedură penală, contravenții, contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale), iar dispozițiile art. XIII alin. (1) se referă doar la procesele în materia contenciosului administrativ și fiscal, nefiind posibilă o interpretare extensivă, în sensul că ar fi aplicabile și proceselor în alte materii. Așadar, de vreme ce art. XXIII nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la materia contravențională, prevederile Legii nr. 2/2013, referitoare la modificarea competenței în această materie, vor fi aplicabile, conform regulii instituite de art. 725 alin. (2) C. proc.

civ., doar proceselor începute după intrarea în vigoare a noii norme de competență, nu și celor în curs de soluționare. Or, în speță, plângerea contravențională a fost introdusă anterior adoptării Legii nr. 2/2013, la data de 5 decembrie 2011. Locul săvârșirii contravenției reținute în sarcina petentei a fost Autostrada A1, localitatea S., județul Vâlcea care este în circumscripția Judecătoriei Brezoi, așa încât, această instanță este competentă să soluționeze cauza, având în vedere caracterul absolut al competenței teritoriale reglementate în materie contravențională de prevederile art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001. Față de cele ce preced, soluționarea pricinii este de competența Judecătoriei Brezoi, în favoarea căreia urmează a fi stabilită.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 septembrie 2013.