ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 117/2018

Decizia nr. 117/2018

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința civilă cu nr. 166/2017 din 21 martie 2017, Tribunalul Vrancea, secția I civilă, a admis excepția necompetenței materiale în soluționarea cauzei, invocată de pârâtul Secretariatul General al Guvernului, a constatat necompetența materială a Tribunalului Vrancea în soluționarea cauzei și a înaintat dosarul Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, spre competentă soluționare.

Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că în cauza de față sunt chemate în judecată de către reclamanta A., instituții ale autorității publice, respectiv, Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor și Secretariatul General al Guvernului - autorități publice centrale și Garda Forestieră Focșani - autoritate publică locală din subordinea Ministerului, Apelor și Pădurilor în contradictoriu cu care se solicită plata unor despăgubiri cauzate de către pârâți, reclamantei, în principal, prin neîndeplinirea, cu rea-credință a obligațiilor legale care le revin, precum și a atribuțiilor funcționale.

Față de obiectul acțiunii și față de calitatea pârâților, autorități ale administrației publice, din care două sunt autorități ale administrației publice centrale, având în vedere și prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004 cu modificări și completări, coroborat cu art. 96 pct. 1 C. proc. civ., Tribunalul Vrancea a constatat că instanța de contencios administrativ competentă, la care face trimitere textul art. 1 alin. (1) și al art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004 este curtea de apel, în speța de față, Curtea de Apel Galați (având în vedere competența teritorială alternativă prevăzută de art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004).

Învestită prin declinare, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 197/2017 din 26 septembrie 2017, a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Galați, a declinat competența de soluționare a cauzei, având ca obiect pretenții, în favoarea Tribunalului Vrancea, secția I civilă, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei conform disp. art. 134 C. proc. civ. și a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel a reținut că potrivit art. 19 din Legea nr. 554/2004 "Când persoana vătămată a cerut anularea actului administrativ, fără a cere în același timp și despăgubiri, termenul de prescripție pentru cererea de despăgubire curge de la data la care acesta a cunoscut sau trebuia să cunoască întinderea pagubei.

Cererile se adresează instanțelor de contencios administrativ competente, în termenul de un an prevăzut la art. 11 alin. (2).

Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică, în mod corespunzător, și contractelor administrative.

Cererile prevăzute la alin. (2) se supun normelor prezentei legi în ceea ce privește procedura de judecată și taxele de timbru."

Rezultă din aceste dispoziții legale că instanței de contencios administrativ îi revine competența de soluționare doar a cererilor de acordare de despăgubiri ce au fost precedate de soluționarea unei acțiuni anterioare de către instanța de contencios administrativ, prin care persoana vătămată a cerut anularea actului administrativ, fără a cere în același timp și despăgubiri.

Prin acțiunea introdusă, reclamanta a solicitat obligarea pârâților la plata unor despăgubiri materiale, pentru repararea prejudiciului cauzat prin neaducerea la îndeplinire a obligației de publicare în Monitorul Oficial al României a proiectului de Hotărâre de Guvern de aprobare a Normelor metodologice de acordare, utilizare și control a ajutorului de stat pentru compensații reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recoltează datorită funcțiilor de protecție necesare acoperirii costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor situate în siturile Natura 2000".

Din cuprinsul cererii de chemare în judecată și al precizărilor depuse de reclamantă la data de 25 septembrie 2017 instanța a reținut că obiectul litigiului de față îl constituie o acțiune civilă în pretenții.

Reclamanta nu a susținut că se află în ipoteza reglementată de dispozițiile art. 19 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și nici nu a invocat aceste dispoziții legale drept temei juridic al cererii sale.

Curtea a constatat că cererea de chemare în judecată are un obiect pur patrimonial conform dispozițiile art. 95 C. proc. civ., având plafonul valoric peste 200.000 lei, astfel că a apreciat că în cauză competența aparține în primă instanță Tribunalului Vrancea, secția I civilă.

Ivindu-se conflictul negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 20 alin. (2) coroborat cu art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea acestuia.

Înalta Curte constată că, în cauză, competența de soluționare a litigiului aparține Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 cu modificări și completări, privind contenciosul administrativ, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acțiunii judiciare.

Competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal este reglementată de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".

Astfel cum rezultă din dosarul cauzei, reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, Secretariatul General al Guvernului și Garda Forestieră Focșani obligarea acestora la plata sumei de 2.158.799,72 lei compusă din: 1.996.499,72 lei reprezentând despăgubiri civile pentru prejudiciul cauzat prin neîndeplinirea cu rea-credință a obligațiilor legale care le revin și 162.300 lei reprezentând despăgubiri pentru pierderea înregistrată prin plata cheltuielilor cu serviciile silvice pe anul 2004, aferente suprafeței de 2705,00 ha de fond forestier cu păduri având funcții speciale de protecție, conform contractului nr. 613 din 26 noiembrie 2013, încheiat cu Ocolul Silvic. De asemenea, reclamanta a mai solicitat și obligarea pârâților la plata dobânzii legale aferente sumei precizate până la data plății efective, precum și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de desfășurarea prezentului litigiu.

Înalta Curte de Casație și Justiție reține însă că temeiul acestei acțiuni îl constituie refuzul nejustificat al autorităților pârâte de a-și îndeplini obligațiile prevăzute de lege.

Astfel, în privința pârâtelor Secretariatul General al Guvernului și Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, reclamanta invocă neîndeplinirea obligației legale de a transmite la autoritatea publică centrală a documentației în vederea acordării alocațiilor bugetare, respectiv nepublicarea în Monitorul Oficial al României a Hotărârii de Guvern aprobată în ședința din data de 12 februarie 2014 a Normelor Metodologice (...).

Dat fiind că Secretariatul General al Guvernului și Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor se încadrează în categoria autorităților publice centrale, în raport de dispozițiile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, rezultă că se va stabili competența materială de soluționare a cauzei în raport de rangul autorității publice.

Față de cele arătate, Înalta Curte constată că soluționarea în fond a cauzei privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, Secretariatul General al Guvernului și Garda Forestieră Focșani este de competența Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, Secretariatul General al Guvernului și Garda Forestieră Focșani în favoarea Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 ianuarie 2018.

Procesat de GGC - CT