ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1210/2018

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 515 din 09.02.2017, Judecătoria Rădăuți a respins acțiunea formulată de reclamantul Spitalul Municipal "Sfinții Doctori Cosma și Damian" Rădăuți, în contradictoriu cu pârâtul A., având ca obiect obligarea acestuia la plata sumei de 350,00 RON reprezentând contravaloarea zilelor de spitalizare de care a beneficiat, ca urmare a vătămării corporale suferite.

Prin decizia nr. 979 din 13.09.2017, pronunțată de Tribunalul Suceava, secția I civilă, s-a respins apelul declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 515 din 09.02.2017, pronunțată de Judecătoria Rădăuți.

Prin decizia nr. 4 din 10.01.2018 a Curții de Apel Suceava, secția I civilă s-a admis excepția necompetenței materiale a instanței și s-a declinat Înaltei Curți de Casație și Justiție, spre competentă soluționare, cererea de recurs formulată de reclamantă împotriva deciziei nr. 979 din 13.09.2017, pronunțată de Tribunalul Suceava, secția I civilă.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 23 februarie 2018 și trimis, spre soluționare, prin repartizare computerizată aleatorie, completului de filtru nr. 2.

Prin rezoluția completului din data de 27 februarie 2018, s-a fixat termen de judecată la 17 aprilie 2018 în vederea discutării competenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție în judecarea cererii de recurs.

La acest termen, Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra excepției necompetenței sale materiale în soluționarea recursului de față, pe care o va admite, în considerarea următoarelor argumente:

Soluția de declinare a competenței pronunțată de Curtea de Apel Suceava, cu referire la decizia Curții Constituționale nr. 369/2017 (pct. 31) și Ia dispozițiile art. 97 pct. 1 și art. 483 alin. (3) și (4) din C. proc. civ., nu poate învesti legal instanța supremă.

Astfel fiind, este lipsită de fundament soluția de declinare a judecării recursului în favoarea instanței supreme, în conformitate cu dispozițiile art. 97 pct. 1 și art. 483 alin. (3) și (4) din C. proc. civ.

Potrivit art. 97 pct. 1 din C. proc. civ., "Înalta Curte de Casație și Justiție judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege", ceea ce înseamnă că instanța supremă are competență de drept comun în materia recursurilor doar cu privire la deciziile curților de apel, pentru hotărârile altor instanțe fiind necesară o prevedere expresă a legii, aptă să atragă judecata în recurs de către instanța supremă.

Dispozițiile art. 483 alin. (3) și (4) din C. proc. civ., invocate, de asemenea, în decizia de declinare, nu sunt nici ele în măsură să fundamenteze soluția curții de apel și legala învestire a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate eu regulile de drept aplicabile", fiind vorba așadar de reglementarea obiectului și scopului recursului.

Această verificare a legalității se realizează însă, în cazurile în care instanța supremă este competentă potrivit legii, adică potrivit art. 97 pct. 1 din C. proc. civ.

Conform art. 483 alin. (4) din C. proc. civ., aceeași verificare a conformității cu legea a hotărârii atacate o realizează și celelalte instanțe (tribunalele, curțile de apel), atunci când judecă în materia recursului (art. 95 pct. 3, art. 96 pct. 3 C. proc. civ.).

Cum în speță, acțiunea cu care a fost învestită prima instanță - judecătoria - a fost soluționată în apel de tribunal, rezultă că nu este incidență norma art. 97 pct. 1 din C. proc. civ., care reglementează competența în materia recursului a instanței supreme.

Aceasta întrucât, pe de o parte, nu este supusă cenzurii o decizie a curții de apel și, pe de altă parte, nu este vorba despre un caz prevăzut de lege (cu privire la alte hotărâri ale instanțelor), care să atragă competența de judecată în recurs a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

O altfel de interpretare care să atribuie competența de drept comun a instanței supreme în materia recursului, indiferent de hotărârea ce face obiectul acesteia, ar însemna, în realitate, crearea pe cale jurisprudențială, a unei norme noi de competență, în contradicție cu dispozițiile constituționale (conform art. 126 alin. (2) din Constituție: "competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai de lege") și cu cele ale art. 122 din C. proc. civ. ("reguli noi de competență pot fi stabilite numai prin modificarea normelor prezentului cod").

Pentru aceste considerente, stabilind că a avut loc o neiegală dezînvestire a Curții de Apel Suceava, Înalta Curte va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea acesteia, ca instanță ierarhic superioară celei care a realizat judecata în apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină competența de soluționare a recursului formulat de reclamantul Spitalul Municipal Sfinții Doctori Cosma și Damian Rădăuți împotriva deciziei civile nr. 979 din data de 13 septembrie 2017, pronunțate de Tribunalul Suceava, secția l Civilă, în favoarea Curții de Apel Suceava.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 aprilie 2018.