ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 746/2020

Ședința publică din data de 12 martie 2020

Asupra cererii de revizuire, constată următoarele:

Prin decizia nr. 1215 din 12 iunie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2019 a fost anulat recursul declarat de A. împotriva încheierii din 24 aprilie 2019 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă.

Prin decizia nr. 1786 din 16 octombrie 2019 pronunțată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de A. împotriva deciziei nr. 1215 din 12 iunie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

Împotriva acestei decizii, A. a formulat cerere de revizuire.

În motivarea cererii formulate, a arătat că hotărârea atacată i-a fost comunicată fără semnături, contrar dispozițiilor art. 426 și 427 C. proc. civ.. De asemenea, în Regulamentul de Ordine Interioară al instituției nu se menționează că acest act nu trebuie comunicat părților din dosar fără semnătura judecătorilor. Se solicită a se avea în vedere că actul atacat nu poate fi luat în considerare, fiind lovit de nulitate, putând fi atrasă și răspunderea penală a magistraților și grefierului.

Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 509 alin. (1) C. proc. civ.

Analizând prioritar cererea de revizuire sub aspectul admisibilității acesteia, Înalta Curte constată următoarele:

Dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. ce reglementează principiul legalității căilor de atac, prevăd că "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

Totodată, principiul legalității căilor de atac exclude examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte situații și în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern, prin legea procesuală.

Așa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.

Potrivit art. 513 alin. (5) C. proc. civ., "Hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită".

În condițiile în care decizia nr. 1215 din 12 iunie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2019 nu era supusă niciunei căi de atac, potrivit art. 493 alin. (5) C. proc. civ., nici decizia nr. 1786 din 16 octombrie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2019 nu este supusă, la rândul ei, vreunei căi de atac.

Prin urmare, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 1786 din 16 octombrie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a deciziei nr. 1786 din 16 octombrie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2019, formulată de revizuentul A..

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 martie 2020.