ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 394/2018

Ședința publică din data de 15 februarie 2018

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 31 iulie 2015, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A. a solicitat: anularea art. 9.4 din contractul de credit ipotecar nr. x din 15.09.2006, încheiat între reclamant și pârâtă; anularea art. 13 lit. B) din contractul mai sus menționat; adaptarea contractului de credit mai sus menționat prin calcularea și plata ratelor de rambursare a creditului la valoarea în RON a francului elvețian de la data încheierii contractului (2,1975 RON pentru un franc elvețian pentru data de 15.09.2006 potrivit arhivei BNR) pe întreaga perioadă de valabilitate a contractului; obligarea pârâtei la restituirea către reclamant a diferenței de curs valutar pe care a plătit-o în plus până în prezent, ca diferența între valoarea francului elvețian de la data încheierii contractului (2,1975 RON pentru un franc elvețian potrivit arhivei BNR) si valoarea francului elvețian in momentul plății de către reclamant a fiecărei rate aferente creditului ipotecar; obligarea pârâtei la plata către reclamant a dobânzii legale aferente diferenței de curs valutar pe care a achitat-o în plus, pentru perioada cuprinsă între momentul încheierii contractului și momentul pronunțării instanței de judecată; obligarea pârâtei la plata către reclamant de daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere, în cazul neexecutării obligațiilor mai sus enunțate, începând cu data pronunțării hotărârii instanței de judecată, în cuantum de 100 CHF/zi.

Prin sentința civilă nr. 9498 din 11 august 2016 pronunțată de Judecătoria Iași a fost respinsă ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A..

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul A..

Tribunalul Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal prin decizia nr. 745/2017 civ din 27 aprilie 2017 a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul A. împotriva sentinței civile nr. 9498 din 11 august 2016 pronunțată de Judecătoria Iași.

Împotriva deciziei nr. 745/2017 civ din 27 aprilie 2017 pronunțată de Tribunalul Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a declarat recurs, fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel Iași, secția civilă.

Ulterior declarării recursului, recurentul A. a formulat cerere de renunțare la judecată, autentificată prin încheierea de autentificare nr. 2617 din 11 august 2017 de Societatea Profesională Notarială C..

De asemenea, la 21 august 2017 intimata-pârâtă B. S.A. a depus la dosarul cauzei o cerere prin care a solicitat instanței să ia act de manifestarea de voință a reclamantului și să pronunțe o hotărâre în condițiile prevăzute de art. 406 alin. (5) C. proc. civ., respectiv admiterea recursului, anularea hotărârii primei instanțe și să se ia act de renunțarea la judecată.

Prin decizia nr. 259/2017 din 4 octombrie 2017 Curtea de Apel Iași, secția civilă a declinat competența de soluționare a recursului declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 745/2017 civ din 27 aprilie 2017 pronunțată de Tribunalul Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Recursul, întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la data de 8 noiembrie 2017.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 22 noiembrie 2017 a fost încuviințat, în unanimitate, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului și s-a dispus comunicarea acestuia părților, potrivit dispozițiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., opinia raportorului fiind în sensul că recursul este inadmisibil.

Potrivit dovezilor de comunicare, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților la data de 22 noiembrie 2017.

La data de 4 decembrie 2017, recurentul A. a depus punct de vedere la raport, prin care a arătat că la dosarul cauzei se află cererea sa de renunțare la judecata recursului, sens în care solicită a se lua act de manifestarea sa de voință.

De asemenea, la data de 20 februarie 2017, intimata-pârâtă B. S.A. a depus punct de vedere, solicitând admiterea excepției inadmisibilității, cu consecința respingerii recursului, ca inadmisibil.

Înalta Curte, a luat în examinare cererea formulată de recurent, în temeiul dispozițiilor art. 406 C. proc. civ. și a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția civilă, la data 3 octombrie 2017, recurentul A. a formulat cerere de renunțare la judecata recursului, autentificată prin încheierea de autentificare nr. 2617 din 11 august 2017 de Societatea Profesională Notarială C..

Potrivit art. 406 C. proc. civ., reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă.

Manifestarea de voință, în sensul de a renunța la judecată, reprezintă o desistare, un act volițional, de care instanța urmează a lua act.

Prin urmare, Înalta Curte constată că această manifestare de voință a părții se înscrie în principiul disponibilității ce guvernează procesul civil și întrunește condițiile de formă și fond, pentru a produce efectul juridic prevăzut de dispozițiile art. 406 C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 463 alin. (1) C. proc. civ., achiesarea la hotărâre reprezintă renunțarea unei părți la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluții din respectiva hotărâre, iar conform art. 464 alin. (2) din același Cod, achiesarea expresă se face de parte prin act autentic sau prin declarație verbală în fața instanței.

Constatând că actul de procedură al desistării s-a realizat cu îndeplinirea condițiilor cerute de lege și faptul că această renunțare se înscrie în limitele principiului disponibilității, a actelor de dispoziție permise părților pe parcursul judecării cauzei, Înalta Curte în temeiul art. 406 C. proc. civ., va lua act de renunțarea la judecata recursului declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 745/2017 civ din 27 aprilie 2017 pronunțată de Tribunalul Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunțarea reclamantului A. la judecata recursului declarat împotriva deciziei nr. 745/2017 civ din 27 aprilie 2017 pronunțată de Tribunalul Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 februarie 2018.