ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5070/2018

Ședința publică din data de 21 noiembrie 2018

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Judecătoriei Alexandria la 10 august 2017, sub număr de dosar x/2017, reclamantul Inspectoratul de Stat în Construcții a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul A., obligarea acestuia din urmă la plata sumei de 2909,60 RON reprezentând cote legale și penalități de întârziere.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 30 din Legea nr. 50/1991, art. 40 din Legea nr. 10/1995, art. 75 din Ordinul nr. 839/2009, art. 148 C. proc. civ. și art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013.

Prin sentința civilă nr. 12 din 8 ianuarie 2018, Judecătoria Alexandria a luat act de renunțarea pârâtului A. la excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de acesta prin întâmpinare, cât privește capătul de cerere privind obligarea acestuia la plata sumei de 1454,80 RON reprezentând debit principal.

A admis în parte excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâtul A. prin întâmpinare, cu privire la capătul de cerere privind obligarea acestuia la plata penalităților de întârziere în cuantum total de 1454,80 RON.

A respins ca prescrisă cererea de chemare în judecată având ca obiect pretenții privind pe reclamantul INSPECTORATUL DE STAT ÎN CONSTRUCȚII (I.S.C), în contradictoriu cu pârâtul A., cât privește suma totală de 1454,80 RON, reprezentând penalități de întârziere.

A admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Inspectoratul de Stat în Construcții, în contradictoriu cu pârâtul A..

A obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 1454,80 RON reprezentând debit principal.

A respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentințe, Inspectoratul de Stat în Construcții a declarat apel, care, prin decizia civilă nr. 528 din 28 iunie 2018 pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția Civilă, a fost respins ca neîntemeiat.

Invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., INSPECTORATUL DE STAT ÎN CONSTRUCTII - I.S.C. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 528 din 28 iunie 2018, pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția Civilă.

Prin adresa emisă de Tribunalul Teleorman la 13.09.2018, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării recursului.

Recursul a fost înregistrat la 14 septembrie 2018 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 132 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ., excepția necompetenței materiale în soluționarea recursului declarat în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate de Tribunalul Teleorman, secția Civilă, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.

Potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ.:

"nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în (...) cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv (...)".

Legea nr. 2/2013 a cuprins o dispoziție tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziție să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii și până la 31 decembrie 2018 inclusiv.

În primă instanță, competența de soluționare a unor asemenea litigii a fost partajată între judecătorii și tribunale, în funcție de criteriul valoric, după cum rezultă din analiza art. 94 pct. 1 lit. k) și a) art. 95 pct. 1 C. proc. civ.

Astfel, judecătoriile soluționează, în primă instanță, cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, iar tribunalele - pe cele a căror valoare depășește acest nivel.

Hotărârile astfel pronunțate de către judecătorii au fost supuse apelului la tribunal și, întrucât noul C. proc. civ. nu a deschis calea de atac a recursului împotriva deciziilor date de tribunal în apel, nu a fost stabilită nicio normă de competență care să determine instanța căreia i-ar reveni spre soluționare judecarea recursurilor împotriva deciziilor pronunțate de tribunale în asemenea condiții.

Calea de atac a recursului a fost recunoscută ca efect al pronunțării de către Curtea Constituțională a deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, prin care s-a constatat că sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, este neconstituțională.

Prin decizia nr. 18/2018 din 1 octombrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, s-a statuat că:

"În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 și art. 483 din C. proc. civ., competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curților de apel."

Așa fiind, în raport cu dezlegarea dată prin decizia pronunțată în recursul în interesul legii anterior evocată, ținând cont și de art. 517 alin. (4) C. proc. civ., conform căruia:

"Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I", precum și de faptul că în cauza supusă judecății decizia recurată este pronunțată de Tribunalul Teleorman, competența de soluționare a recursului aparține Curții de Apel București, instanță în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată, în temeiul art. 132 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Declină competența de soluționare a recursului declarat de recurentul-reclamant INSPECTORATUL DE STAT ÎN CONSTRUCTII - I.S.C. împotriva deciziei civile nr. 528 din 28 iunie 2018, pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția Civilă, în favoarea Curții de Apel București.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 noiembrie 2018.