ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2078/2013

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc.

civ., asupra conflictului de competență de față, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Dolj la data de 16 februarie

2011, contestatorul G.I.M. a solicitat, în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii

a Ministerului Administrației și Internelor, ca prin hotărârea ce se va pronunța

să se dispună anularea deciziei de pensie din 27 decembrie 2010 emisă de intimată,

să se mențină drepturile de pensie stabilite prin decizia din 19 februarie 2009

emisă de intimată, să i se plătească diferența dintre pensia stabilită prin decizia

din 19 februarie 2009 și pensia stabilită prin decizia din 27 decembrie 2010, la

care să se adauge dobânda legală calculate de la data de 1 ianuarie 2011 și până

la repunerea în plată a deciziei din 19 februarie 2009.

Prin sentința nr. 5282 din 7 aprilie 2011,

Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis excepția

necompetenței teritoriale, invocată de intimată și a declinat competența de soluționare

a contestației în favoarea Tribunalului București, în temeiul dispozițiilor

art. 156 din Legea nr. 19/2000.

După declinare, cauza a fost înregistrată

pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări

sociale, iar la termenul de judecată din data de 23 ianuarie 2013, instanța, din

oficiu, a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București.

Prin sentința civilă nr. 693 din 29

ianuarie 2013, Tribunalul București a admis excepția necompetenței teritoriale și

a declinat competenta de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secția

conflicte de muncă și asigurări sociale.

În motivarea hotărârii, tribunalul a reținut

că domiciliul contestatorului S.I. este în localitatea C., județul Dolj și potrivit

art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P.,

a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează

instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul ori sediul reclamantul."

La intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010

competența teritorială de soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise

de caselor teritoriale de pensii sau de casele de pensii sectoriale (fostele case

de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor

și S.R.I.) a fost modificată, în sensul că cererile în această materie se soluționează

de către instanța de la domiciliul reclamantului.

Decizia a cărei anulare se solicită a fost

emisă la 27 decembrie 2010 în baza Legii nr. 119/2010, cererea de anulare fiind

formulată la instanța de la domiciliul contestatorului pensionar la data de 16

februarie 2011, după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 și abrogarea expresă

a Legii nr. 19/2000.

Normele de procedură civilă sunt de imediată

aplicare, iar Legea nr. 19/2000 și Legea nr. 263/2010 sunt legi speciale, cu privire

la normele de procedură, raportate la C. proc. civ.

Când o lege specială (nr. 19/2000) care

reglementează un anumit domeniu și care cuprinde și norme cu privire la competență,

este înlocuită cu o altă lege (nr. 263/2010) și aveam o altă lege specială (nr.

119/2010) care face trimite la normele de competență din legea abrogată, se aplică

noua lege, competența fiind cea stabilită de la data intrării ei în vigoare.

Constatând intervenit conflictul negativ

de competență, Tribunalul București, în conformitate cu art. 21 și art. 22 C. proc.

civ. a înaintat cauza Înaltei Curții de Casație și Justiție în vederea soluționării

acestuia.

Cu privire la conflictul negativ de competență

Înalta Curte reține următoarele:

Cererea dedusă judecății este o contestație

împotriva deciziei de recalculare a pensiei în baza Legii nr. 119/2010, emisă de

o casă sectorială de pensii și anume, Casa de Pensii din cadrul Ministerului Administrației

și Internelor.

Decizia contestată a fost emisă lăudata

de 27 decembrie 2010, iar sesizarea instanței s-a făcut la data de 16 februarie

2011.

Este adevărat că la data emiterii deciziei

contestate era în vigoare Legea nr. 19/2000, care prin art. 156 prevedea că „Cererile

îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează

instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul.

Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul

sau sediul pârâtului".

Legea nr. 19/2000 a fost însă abrogată

odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii

publice, respectiv începând cu data de 1 ianuarie 2011, conform dispozițiilor

art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.

Prin urmare, la data sesizării instanței,

și anume 16 februarie 2011, era în vigoare Legea nr. 263/2010, care cuprinde dispoziții

privitoare la competență înart. 154.

Astfel, potrivit alin. (1) al art. 154

din Legea nr. 263/2010, „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale

de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a

cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul", iar potrivit

alin. (2) al aceluiași articol, „Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei

rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul."

Rezultă că, odată cu intrarea în vigoare

a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare a cererilor cu privire

la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care sunt fostele case de pensii

ale Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și

S.R.I., s-a modificat în sensul că aceste cereri se soluționează de către instanța

de la domiciliul reclamantului.

Raportat la dispozițiile art. 725

alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de procedură civilă sunt de imediată

aplicare, urmează a se reține că norma de competență aplicabilă în cauză este cea

cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, în vigoare la data sesizării instanței.

Cum, în speță, instanța a fost învestită

cu o cerere împotriva unei case de pensii sectoriale, iar potrivit art. 154

alin. (1) din Legea nr. 263/2007, o astfel de cerere se adresează instanței de la

domiciliul reclamantului, instanța competentă teritorial să judece pricina este

cea de la domiciliul reclamantului, respectiv Tribunalul Dolj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9

aprilie 2013.