Decizia nr. 30 din 16 aprilie 2007 cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 449 din Codul de procedură penală în caz de concurs de infracţiuni săvârşite de un inculpat minor căruia i s-au aplicat atât pedepse, cât şi măsuri educative

Decizia nr. 30 din 16 aprilie 2007 cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 449 din Codul de procedură penală în caz de concurs de infracţiuni săvârşite de un inculpat minor căruia i s-au aplicat atât pedepse, cât şi măsuri educative

16 aprilie 2007

17 iunie 2021

ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE

– SECȚIILE UNITE –

DECIZIA Nr. XXX din 16 aprilie 2007                                                    Dosar nr. 55/2006

Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 763 din 12/11/2007

Sub președinția domnului profesor univ. dr. Nicolae Popa, președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție,

Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite, în conformitate cu dispozițiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-a întrunit în vederea examinării recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 449 din Codul de procedură penală, în caz de concurs de infracțiuni săvârșite de un inculpat minor, căruia i s-au aplicat atât pedepse, cât și măsuri educative.

Secțiile Unite au fost constituite cu respectarea dispozițiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenți 88 de judecători din totalul de 116 în funcție.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a fost reprezentat de procurorul Nicoleta Eucarie.

Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a susținut recursul în interesul legii, cerând să se decidă în sensul că, în raport cu natura și funcția diferită a pedepselor și a măsurilor educative, acestea nu pot fi contopite în caz de concurs de infracțiuni săvârșite de un inculpat minor.

SECȚIILE UNITE,

deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:

În practica instanțelor judecătorești nu există un punct de vedere unitar cu privire la modul de soluționare a cererii întemeiate pe dispozițiile art. 449 din Codul de procedură penală, în caz de concurs de infracțiuni săvârșite de un inculpat minor, căruia i s-au aplicat atât pedepse, cât și măsuri educative.

Astfel, unele instanțe s-au pronunțat în sensul că dispozițiile art. 34 din Codul penal se referă, în mod strict, la pedepse, iar nu și la măsuri educative, astfel că, ținându-se totodată seama și de natura și funcția lor diferite, acestea nu se pot contopi.

Alte instanțe, dimpotrivă, au considerat că pedepsele aplicate și măsurile educative luate în cazul inculpatului minor care a săvârșit mai multe infracțiuni aflate în concurs se contopesc potrivit prevederilor art. 34 din Codul penal, interpretate pe calea suplimentului analogic.

Aceste din urmă instanțe au interpretat și aplicat corect dispozițiile legii.

Prin dispozițiile cuprinse în cap. IV din titlul II al Părții generale a Codului penal a fost reglementat regimul juridic al pluralității de infracțiuni, dar numai referitor la pedepse și măsuri de siguranță, iar nu și în ceea ce privește măsurile educative.

Este de observat că, sub acest aspect, pedepsele, fie că sunt principale, accesorii sau complementare, au un conținut și rol diferit de cel al măsurilor de siguranță și al măsurilor educative.

Astfel, în timp ce pedepsele, ca sancțiuni penale, prin pronunțatul lor rol coercitiv-represiv, au o vocație complexă, de constrângere, reeducare și prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni, iar măsurile de siguranță, lipsite de caracter represiv propriu-zis, au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii de fapte prevăzute de legea penală, măsurile educative care se pot lua în cazul minorului care a săvârșit o infracțiune vizează, în principal, asigurarea reeducării acestuia.

Evident, în raport cu gravitatea faptei penale săvârșite și ținându-se seama de particularitățile de dezvoltare ale minorului, măsurile educative, astfel cum sunt reglementate prin dispozițiile art. 101-108 din Codul penal, oferă particularități specifice de ducere la îndeplinire a procesului educativ la care acesta este supus pe tot timpul cât durează măsura luată față de el. Asemenea măsuri, justificate nu numai de gravitatea concretă a fiecărei fapte penale comise, ci și de nivelul de dezvoltare fizică sau psihică a minorului, precum și de starea sa medicală, nu pot fi duse la îndeplinire decât în cadrul unui sistem complex de reeducare, cu eventual tratament medical și chiar cu instituirea unui regim special de educație, așa cum acestea se reflectă în dispozițiile Codului penal privind minoritatea, la care s-a făcut referire.

În cazul concursului de infracțiuni săvârșite de un minor, așa cum corect s-a statuat în cadrul pct. 12 din Decizia de îndrumare nr. 10/1972 a Plenului Tribunalului Suprem, trebuie luată o singură măsură educativă pentru întreaga pluralitate de infracțiuni, dacă pentru îndreptarea minorului este suficientă o asemenea măsură, iar când se apreciază că se impune aplicarea de pedepse, acestea sunt stabilite, pentru fiecare infracțiune în parte, făcându-se apoi aplicarea art. 34 din Codul penal.

Tot astfel, potrivit aceluiași punct din decizia menționată, în ipoteza în care după luarea unei măsuri educative se descoperă că minorul a mai săvârșit o infracțiune pentru care se apreciază că este aplicabilă pedeapsa închisorii, măsura educativă se revocă.

În acest context, ca particularitate de interpretare a legii, în activitatea instanțelor s-a pus problema aplicării dispozițiilor art. 449 din Codul de procedură penală, ca urmare a cererilor de contopire formulate în caz de concurs de infracțiuni săvârșite de un inculpat minor, căruia i s-au aplicat atât pedepse, cât și măsuri educative, determinate de caracterul incompatibil al pedepselor cu măsurile educative dispuse prin hotărâri succesive rămase definitive.

În conformitate cu alin. 1 din textul de lege enunțat, „pedeapsa pronunțată poate fi modificată, dacă la punerea în executare a hotărârii sau în cursul executării pedepsei se constată, pe baza unei alte hotărâri definitive, existența vreuneia dintre următoarele situații: a) concursul de infracțiuni: b) recidiva; c) acte care intră în conținutul aceleiași infracțiuni”.

O atare activitate, de reevaluare a pedepsei, este justificată de descoperirea unor situații esențiale, necunoscute de instanță, cu privire la minorul condamnat, între care și aceea privind concursul de infracțiuni.

Existența mai multor hotărâri definitive de condamnare la pedepse diferite pentru infracțiuni concurente, săvârșite de aceeași persoană în timpul minorității, nu poate determina dificultăți de interpretare a dispozițiilor art. 34 din Codul penal, după cum nici situația în care, prin mai multe hotărâri definitive, au fost aplicate minorului numai măsuri educative, caz în care instanțele trebuie să dispună o singură măsură educativă pentru întreaga pluralitate de infracțiuni aflate în concurs.

Atunci când însă pentru infracțiunile concurente s-au aplicat pedepse privative de libertate, prin hotărâri definitive, iar pentru altele, tot prin hotărâri definitive, au fost luate măsuri educative față de minor, se ivește o dificultate de aplicare a dispozițiilor legale referitoare la măsurile educative, determinată în primul rând de deosebirile existente între măsurile educative, care nu permit nici cumularea și nici contopirea lor, iar în al doilea rând de natura diferită a acestor măsuri în raport cu pedepsele.

Or, în astfel de ipoteze complexe, mai puțin frecvente, se impune să fie aplicate totuși principiile de drept penal privind concursul de infracțiuni, ținându-se seama că atât pedepsele, cât și măsurile educative luate în cazul minorului urmăresc în egală măsură reeducarea sa și se dispun, în ambele situații, ca urmare a săvârșirii unor fapte penale.

Cum singura reglementare dată modului în care trebuie să se procedeze în cazul concursului de infracțiuni săvârșite de persoana fizică este aceea cuprinsă în art. 34 din Codul penal, se impune ca dispozițiile acestui text de lege să se aplice și atunci cînd se solicită modificări de pedepse în temeiul art. 449 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, ca urmare a aplicării față de un minor, prin hotărâri definitive, atât a unor pedepse, cât și a unor măsuri educative, pentru infracțiuni concurente în sensul prevederilor art. 33 din Codul penal.

În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, precum și al art. 414

2

din Codul de procedură penală, urmează a se admite recursul în interesul legii și a se stabili că atunci cînd se formulează cerere întemeiată pe dispozițiile art. 449 din Codul de procedură penală, în caz de concurs de infracțiuni săvârșite de un inculpat minor, căruia i s-au aplicat atât pedepse, cât și măsuri educative, acestea se contopesc conform art. 34 din Codul penal, în sensul aplicării sancțiunii rezultante celei mai grele.

PENTRU ACESTE MOTIVE

În numele legii

D E C I D:

Admit recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Stabilesc că, și în situația cererii întemeiate pe dispozițiile art. 449 din Codul de procedură penală, în caz de concurs de infracțiuni săvârșite de un inculpat minor, căruia i s-au aplicat atât pedepse, cât și măsuri educative, acestea se contopesc conform art. 34 din Codul penal, în sensul aplicării sancțiunii rezultante celei mai grele.

Obligatorie, potrivit art. 414

2

alin. 3 din Codul de procedură penală.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 aprilie 2007.

PREȘEDINTELE ÎNALTEI CURȚI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Prim-magistrat-asistent,

Victoria Maftei

Decizii RIL Secţii Unite - până la data de 17 ianuarie 2011