ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5673/2019

Ședința publică din data de 18 noiembrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată inițial la Tribunalul Covasna sub numărul unic de dosar x/2016, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională pentru Resurse Minerale, anularea Deciziei nr. 4243/18.04.2016, emisă de pârâtă și să fie obligată pârâta să emită decizie de restituire și să restituie suma de 14.721 RON, reprezentând garanție financiară pentru refacerea mediului aferentă perimetrului de exploatare a nisipului și pietrișului Budila Islaz, județul Brașov.

Prin sentința civilă nr. 967/31.10.2016, Tribunalul Covasna, secția civilă a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Brașov.

Prin sentința civilă nr. 36/F din 17 februarie 2017 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională pentru Resurse Minerale.

Împotriva sentinței menționate la pct. 1.2 reclamanta A. S.R.L. a formulat recurs.

Prin rezoluția completului învestit cu soluționarea dosarului din data de 22 octombrie 2018, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 5 noiembrie 2019, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigențelor dispozițiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., față de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este fondat, pentru următoarele considerente:

Aspectele de nelegalitate și netemeinicie invocate în cadrul recursului .

Curtea apreciază că se încadrează în dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ., motivul de casare care privește încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

În cadrul recursului se critică ca nelegală soluția de respingere a acțiunii având ca obiect constatarea refuzului nejustificat al autoarei pârâte de a restitui reclamantei suma de 14.721 RON reprezentând garanție financiară pentru refacerea mediului aferentă perimetrului de exploatare a nisipului și pietrișului Budila Islaz, județul Brașov, refuz exprimat prin decizia contestată a cărei anulare se solicită.

Se arată că în mod nelegal prima instanță pe situația de fapt a apreciat că returnarea garanției nu poate fi dispusă deoarece nu sunt îndeplinite toate condițiile legale, respectiv lipsa procesului-verbal de constatare și de restituire emis de Comisia de recepție finală, fiind culpa reclamantei care nu a solicitat pe cale judecătorească obligarea autorităților implicate la constituirea Comisiei de recepție.

În recurs se arată că recurenta-reclamantă contrar celor reținute de prima instanță a solicitat Constituirea Comisiei în vederea restituirii garanției, dar aceasta nu s-a constituit din motive independente de acțiunea reclamantei fiind îndeplinite în cauză condițiile unui refuz nejustificat de soluționare a cererii formulate la data de 10.03.2016.

Se solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecarea în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.

La dosar intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând recursul declarat în raport de aspectele de nelegalitate invocate, Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca fondat în cauză fiind îndeplinite condițiile motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. respectiv greșita aplicare și interpretare a dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. 2i" și "n" din Legea nr. 554/2004.

Curtea apreciază că, în raport de situația de fapt, soluția de respingere a acțiunii este nelegală, în cauză fiind îndeplinite condițiile existenței unui refuz nejustificat de soluționare a cererii reclamantei având ca obiect restituirea garanției și totodată un exces de putere în ceea ce privește aprecierea autorității asupra soluționării cererii de restituire.

În fapt prin cererea înregistrată sub nr. x formulată la data de 10.03.2016 - filele16-17 dos Tribunalul Covasna reclamanta-recurentă a solicitat autorității pârâte restituirea garanției financiare pentru refacerea mediului aferentă perimetrului Budila Islaz, județul Brașov.

Prin adresa nr. x/18.04.2016 - filele x dos Tribunal Covasna s-a comunicat reclamantei refuzul de a se restitui garanția solicitată, refuz întemeiat pe neîndeplinirea cerințelor instituite prin prevederile ari 37 alin. (2) art. 37 alin. (3) și âlin.(5), precum și art. 38 alin. (1) și alin. (2) din Instrucțiunile tehnice privind aplicarea și urmărirea măsurilor stabilite în planul de refacere a mediului, în planul de gestionare a deșeurilor extractive și în proiectul tehnic de refacere a mediului, precum și modul de operare cu garanția financiară pentru refacerea mediului afectat de activitățile miniere, aprobate prin Ordinul nr. 202/2881/2348 din 4 decembrie 2013, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I-a, nr. 1 din 6 ianuarie 2014 [în continuare Instrucțiunile nr. 202/2013].

În fapt s-a arătat că restituirea garanției nu este posibilă în lipsa constatării executării lucrărilor de refacere a mediului care trebui realizată de către Comisia de recepție fiscală care este competentă ulterior să emită decizia de restituire a garanției.

În completarea acestei ultime adrese din 18.04.2016 contestată de reclamanta S.C. A. S.R.L ca fiind "decizie", respectiv în condițiile art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 calificată ca fiind refuz nejustificat de soluționare a cererii reclamanta a depus la dosar și adresa din 8.06.2015 privind demersurile anterioare efectuate în vederea restituirii garanției.

Prima instanță prin sentința atacată a respins acțiunea pe motiv că în cauză adresa contestată nu reprezintă un refuz nejustificat de soluționare a cererii de restituire, refuzul fiind justificat de neîndeplinirea procedurii legale pentru efectuarea acestei restituiri, respectiv lipsa procesului-verbal care să constate exercitarea lucrărilor și lipsa deciziei de restituire emise de Comisia de recepție finală constituită conform art. 31 alin. 2 din Ordinul comun nr. 202/2881/2348/2013.

Prima instanță a apreciat că există și culpa reclamantei care nu a solicitat obligarea la constituirea Comisiei tehnice care avea competența de a dispune asupra cererii de restituire a garanției.

În baza art. 2 alin. 1 lit. "i" din Legea nr. 554/2004 refuzul nejustificat de a soluționa o cerere este definit ca fiind exprimarea explicită, cu exces de putere a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane.

Prin adresa nr. x/18.04.2016 s-a comunicat reclamantei refuzul expres al autorității pârâte de a restitui garanția financiară pentru refacerea mediului de aferentă perimetrului Budila Islaz, județul Brașov, adresă pe care Curtea o apreciază ca reprezentând un refuz nejustificat al autorității pârâte în sensul art. 2 alin. 1 lit. "i" din Legea nr. 554/2004.

Curtea apreciază că în cauză sunt îndeplinite condițiile unui refuz nejustificat de soluționare a cererii de restituire existând un exces de putere în sensul dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. "n" din Legea nr. 554/2004.

Aceasta deoarece motivele de refuz respectiv lipsa unei decizii de restituire a garanției și respectiv lipsa unei constatări prealabile a unui proces-verbal privind lucrările de închidere emise de Comisia de recepție finală nu sunt imputabile reclamantei fiind culpa autorității pârâte care nu a reușit în perioada 2015-2016 să constituie potrivit legii Comisia de recepție finală.

În acest sens sunt adresele de răspuns din cursul anului 2015 - dosar Tribunalul Covasna adrese care probează efectuarea de către reclamantă a demersurilor pentru Constituirea Comisiei iar faptul că autoritățile competente nu și-au desemnat reprezentanți, iar această Comisie nu s-a constituit nu poate fi imputabil reclamantei-recurente, reclamanta care are un drept necontestat - dreptul de a-i fi restituită garanția financiară depusă pentru refacerea mediului, aferentă perimetrului de exploatare a nisipului și pietrișului Budila Islaz.

Iar acest drept, pe situația de fapt al îndeplinirii obligațiilor de către reclamantă referitoare la executarea lucrărilor de refacere a mediului din perimetrul "Budila Islaz", au fost constatate prin Nota de constatare din 19.11.2014 - încheiată de ANRM - Agenția pentru Protecția Mediului Brașov - act aflat la dos. Tribunal Covasna.

În mod greșit și nelegal prima instanță a apreciat că în cauză nu există un refuz nejustificat de soluționare a cererii de restituire a garanției, reținând culpa reclamantei pentru neîndeplinirea procedurii pentru constituirea Comisiei de recepție finală.

Aceasta în condițiile în care reclamanta a aprobat la dosar efectuarea demersurilor făcute în vederea Comisiei fiind direct interesată în soluționarea cererii de restituire, iar imposibilitatea constituirii Comisiei este apreciată de Curte ca fiind o culpă administrativă nescuzabilă și care confirmă excesul de putere îndeplinit în cauză exces de putere în sensul dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. "n" din Legea nr. 554/2004.

Nu poate fi reținută culpa reclamantei pentru nesoluționarea cererii de restituire a garanției pe motiv că aceasta nu a solicitat pe cale judecătorească obligarea constituirii Comisiei. Aceasta reprezintă o sarcină excesivă și inutilă din perspectiva Curții în condițiile în care autoritatea pârâtă a comunicat reclamantei prin adresa nr. x/8.06.2015 - dos. Tribunal Covasna demersurile făcute pentru constituirea Comisiei și imposibilitatea constituirii acestuia.

Pe cale de consecință, Curtea apreciază că în cauză există un refuz nejustificat de soluționare a cererii reclamantei având ca obiect restituirea garanției, nefinalizarea procedurii respectiv emiterea deciziei de restituire nefiind culpa reclamantei și reprezentând culpa autorităților publice implicate, inclusiv autoritatea pârâtă.

Față de această situație, Curtea apreciază că acțiunea reclamantei este întemeiată în cauză fiind îndeplinite condițiile existenței unui refuz nejustificat de soluționare a cererii de restituire în sensul art. 2 alin. 1 lit. 2i" din Legea nr. 554/2004 refuz concretizat prin adresa constituită nr. x/18.04.2016 emisă de intimata-pârâtă. Pe fond acțiunea reclamantei este întemeiată urmând a fi admisă în baza art. 8 alin. 1 și 18(1) din Legea nr. 554/2004 ca o consecință a admiterii recursului.

În baza art. 496-497 C. proc. civ. Curtea va admite recursul, va casa sentința atacată și rejudecând cauza în baza art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.

Va admite acțiunea formulată de reclamanta-recurentă S.C. A. S.R.L.

Va dispune anularea Adresei nr. x/18.04.2016, emisă de pârâta Agenția Națională pentru Resurse Minerale.

Va obligă pârâta să restituie reclamantei suma de 14.721 RON, reprezentând garanție financiară pentru refacerea mediului, aferentă perimetrului de exploatare a nisipului și pietrișului Budila Islaz, județul Brașov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 36/F din 17 februarie 2017 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal:

Casează sentința atacată și rejudecând;

Admite acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L.

Dispune anularea Adresei nr. x/18.04.2016, emisă de pârâta Agenția Națională pentru Resurse Minerale.

Obligă pârâta să restituie reclamantei suma de 14.721 RON, reprezentând garanție financiară pentru refacerea mediului, aferentă perimetrului de exploatare a nisipului și pietrișului Budila Islaz, județul Brașov.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 18 noiembrie 2019.