ÎCCJ, Decizia nr. 86/2017

Decizia penală nr. 86/2017

Asupra contestației de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Încheierea nr. 140/C din data de 21 mai 2015, pronunțată în Dosarul nr. x/1/2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a respins, ca inadmisibilă, contestația formulată de petentul A. împotriva Încheierii nr. 1078 din 11 decembrie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/57/2014.

Pentru a dispune astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a reținut următoarele:

Prin Încheierea nr. 1078 din 11 decembrie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/57/2014, în temeiul art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A. împotriva Ordonanței nr. x/P/2014 din 14 mai 2014 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică.

Împotriva acestei încheieri, petentul A. a formulat contestație la data de 24 decembrie 2014, invocând faptul că prin hotărârea pronunțată judecătorul fondului îi neagă dreptul de proprietate și a solicitat efectuarea unei expertize și acordarea de daune morale și materiale.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 31 martie 2015, sub numărul de dosar x/1/2015, fiind repartizată aleatoriu Completului 4 de 2 judecători pentru termenul din 21 mai 2015. La acest termen, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, din oficiu, a invocat excepția inadmisibilității căii de atac formulate de petentul A.

Dând eficiență principiilor legalității căilor de atac și liberului acces la justiție, reglementate de dispozițiile art. 129 și art. 21 din Constituție, precum și exigențelor determinate prin art. 3 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiționată de exercitarea lor potrivit legii, în termenele și pentru motivele reglementate de normele incidente în materie.

Potrivit dispozițiilor art. 341 alin. (8) C. proc. pen., încheierea prin care s-a pronunțat una dintre soluțiile prevăzute la alin. (6) și la alin. (7) pct. 1, pct. 2 lit. a), b) și d) este definitivă.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că, în cauză, prin încheierea atacată, în baza art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanței nr. x/P/2014 din 14 mai 2014 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, astfel încât Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a constatat că aceasta este definitivă, potrivit textelor legale sus menționate.

Potrivit art. 341 alin. (10) C. proc. pen., este susceptibilă de reformare, pe calea contestației, exclusiv încheierea prin care s-a pronunțat soluția prevăzută la alin. (7) pct. 2 lit. c) al aceluiași articol, respectiv încheierea prin care a fost admisă plângerea, s-a desființat soluția atacată și s-a dispus începerea judecății cu privire la faptele și persoanele pentru care, în cursul cercetării penale, a fost pusă în mișcare acțiunea penală.

În aceste condiții, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a notat că petentul A. a formulat contestație împotriva unei hotărâri definitive, învestind Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, cu soluționarea unei căi de atac care nu întrunește cerințele textelor legale menționate și, ca atare, nu este admisibilă potrivit dreptului comun.

Împotriva Încheierii nr. 140/C din data de 21 mai 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/1/2015, petentul A. a formulat contestație, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți, completul de 5 judecători, la data de 11 aprilie 2017 sub nr. x/1/2017, primul termen fiind stabilit, aleatoriu, pentru data de 24 aprilie 2017, termen la care au avut loc dezbaterile.

Concluziile reprezentantului Ministerului Public și ale contestatorului au fost consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, motiv pentru care nu vor mai fi reluate.

Înalta Curte, completul de 5 judecători, analizând cu prioritate admisibilitatea contestației de față, raportat la actele dosarului și la excepția invocată, constată că aceasta este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:

Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, principiului privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, dar și exigențelor stabilite prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Revine așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Potrivit art. 425

1

alin. (1) C. proc. pen., "Calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel."

În aceste condiții, Înalta Curte, completul de 5 judecători, notează că se poate formula contestație doar când legea prevede în mod expres că încheierea este supusă acestei căi de atac.

Instanța constată că, în cauză, petentul A. a exercitat calea de atac a contestației împotriva unei încheieri definitive, nesusceptibilă de a face obiectul unei astfel de căi de atac, aspect de natură a încălca coerența sistemului căilor de atac reglementate de lege și dispozițiile ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate.

Recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Față de cele menționate mai sus, Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul art. 425 alin. (7) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de petentul A. împotriva Încheierii nr. 140/C din data de 21 mai 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/1/2015, iar în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul petent la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de petentul A. împotriva Încheierii nr. 140/C din data de 21 mai 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/1/2015.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă contestatorul petent la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 24 aprilie 2017.

Procesat de GGC - GV