ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3569/2018

CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3569/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Judecătoriei Caracal la data de 1 septembrie 2017, sub nr. x/2017, reclamantul Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova. prin reprezentant a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A., obligarea acesteia ia plata sumei de 637,29 RON, reprezentând contravaloarea zilelor de spitalizare.

Prin sentința civilă nr. 1556 din 9 noiembrie 2017, Judecătoria Caracal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A., invocată de instanță din oficiu și a respins acțiunea formulată de reclamantul Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova, ca fiind promovată împotriva unei persoane Iară calitate procesuală pasivă.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova la data de 27 decembrie 2017 (data depunerii la oficiul poștal).

Apelul a fost înregistrat la Tribunalul Olt la dala de 8 ianuarie 2018, sub același număr de dosar.

Prin Decizia civilă nr. 297 din 29 martie 2018, Tribunalul Olt, secția I civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova împotriva sentinței civile nr. 1556 din 9 noiembrie 2017, pronunțate de Judecătoria Caracal.

Reclamantul Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova a formulat recurs împotriva Deciziei civile nr. 297 din 29 martie 2018, pronunțate de Tribunalul Olt, secția I civilă, la data de 23 mai 2018 (data depunerii la oficiul poștal).

Prin adresa din 15 iunie 2018, Tribunalul Olt a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării recursului.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 19 iunie 2018 și repartizat spre soluționare, completului nr. 11.

Prin rezoluția completului din data de 10 iulie 2018. s-a fixat termen de judecată la 11 octombrie 2018. în vederea discutării competenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție în judecarea cererii de recurs, părțile fiind citate în acest sens.

Examinând competența materială de soluționare a cererii de recurs, conform dispozițiilor art. 131 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Hotărârea atacată eu recurs a fost pronunțată de tribunal în apel.

Potrivit dispozițiilor art. 97 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție judecă:,

Din norma de competență citată rezultă în mod neechivoc faptul că Înalta Curte de Casație și Justiție soluționează recursuri declarate împotriva altor hotărâri decât hotărârile curților de apel doar în cazurile în care legiuitorul a prevăzut în mod expres competența ratione materiae a Înaltei Curți.

Prin urmare, art. 97 pot. 3 C. proc. civ. a atribuit Înaltei Curți de Casație și Justiție, ea regulă, competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curților de apel și numai prin excepție competența de soluționare a recursurilor împotriva altor hotărâri.

Astfel formulată, norma în discuție nu consacră plenitudinea de competență a Înaltei Curți în soluționarea recursurilor, indiferent de instanța ce a pronunțat hotărârea supusă recursului. Cu alte cuvinte, norma de drept menționată nu statuează în sensul că Înalta Curte soluționează toate recursurile care nu sunt date în mod expres în competența altor instanțe.

O asemenea formulare de principiu nu se regăsește în conținutul art. 97 pct. 1 - precum s-a procedat, de exemplu, prin art. 95 pct. 1 din cod, în cazul competenței de atribuțiuni a tribunalelor pentru judecata în primă instanță - ceea ce relevă că legiuitorul a optat pentru o soluție legislativă diferită, prin indicarea expresă și limitativă a cazurilor de atribuire a competenței în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Reformularea art. 97 pct. 1 C. proc. civ., în sensul că Înalta Curte este Instanță de drept comun pentru soluționarea oricărui recurs pentru care nu este prevăzută competența altei instanțe, ar echivala eu nesocotirea intenției legiuitorului la edictarea normei și cu extinderea nepermisă a sferei de aplicare a normei, în condițiile în care legiuitorul a limitat competența Înaltei Curți la cazurile de atribuire expresă a competenței. Mai mult, s-ar ajunge la o regulă nouă de competență, prin adăugare la lege. rezultat ce contravine prevederilor art. 122 C. proc. civ., care prevăd că "Reguli noi de competență pot ii stabilite numai prin modificarea normelor prezentului cod - și art. 126 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora .competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai de lege".

Constatări similare se impun și în privința art. 483 alin. (3) C. proc. civ., ce prevede că; ’’Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate eu regulile de drept aplicabile".

Nici această normă nu conține o formulare de principiu în sensul că Înalta Curte de Casație și Justiție soluționează toate recursurile care nu sunt date în mod expres în competența altor instanțe, formulare ce s-ar fi impus dacă legiuitorul ar fi intenționat consacrarea Înaltei Curți ca instanță de drept comun pentru soluționarea recursurilor.

Rațiunea normei rezidă în explicitarea scopului recursului, după cum indică titlul prevederii legale, în cazurile în care Înaltei Curți îi revine prin lege competența de soluționare a recursului. De altfel, același scop îl urmărește și recursul soluționai de alte instanțe de recurs decât Înalta Curte, astfel cum se prevede în art. 483 alin. (4) teza finală, potrivit căruia "Dispozițiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător"'.

Este incontestabil că Înalta Curte are rolul de a realiza interpretarea și aplicarea unitară a legii, roi consacrat de art. 126 alin. (3) din Constituție, însă acesta nu conduce eo ipso la plenitudine de competență în soluționarea recursurilor, în absența unei norme exprese de competență în acest sens. Astfel, art. 126 alin. (3) din Constituție prevede că acest rol se exercită de către Înalta Curte de Casație și Justiție .potrivit competenței sale".

Din considerentele expuse anterior, rezultă că art. 483 alin. (3) C. proc. civ. nu permite o concluzie diferită de cea desprinsă din art. 97 pct. 1 C. proc. civ., anume că Înalta Curte are, ca regulă, competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curților de apel șî numai prin excepție competența de soluționare a recursurilor împotriva altor hotărâri, atunci când aceasta a fost prevăzută în mod expres.

Pornind de la această premisă, demonstrată prin cele ce preced, se constată că nu este prevăzută în mod expres competenta Înaltei Curți de Casație și Justiție de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale în apel.

Cum în speță, judecătoria a fost învestită în primă instanță cu judecarea acțiunii, iar apelul a fost soluționat de tribunal, rezultă că nu este incidență norma art. 97 pct. 1 C. proc. civ., care reglementează competența în materia recursului a instanței supreme.

Aceasta întrucât, pe de o parte, nu este supusă cenzurii o decizie a curții de apel și. pe de altă parte, nu este vorba despre un caz prevăzut de lege (cu privire la alte hotărâri ale instanțelor), care să atragă competența de judecată în recurs a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În aplicarea acestor norme, competența de soluționare în cauză a recursului declarat împotriva hotărârii pronunțate în apel de Tribunalul Olt revine instanței ierarhic superioare, respectiv Curții de Apel Craiova, instanță în favoarea căreia Înalta Curte urmează a declina competența de soluționare a recursului, văzând și dispozițiile art. 132 alin. (3) C. proc. civ.

Declină competența de soluționare a recursului formulat de reclamantul Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova împotriva Deciziei civile nr. 297 din data de 29 martie 2018, pronunțată de Tribunalul Olt, secția I civilă, în favoarea Curții de Apel Craiova.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11.10.2018.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2018-10-04
0,98
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3390/2018
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecata înregistrată pe rolul Judecătoriei Corabia la data de 4 septembrie 2017, sub nr. x/2017, reclamantul Spital ui Clinic Județean de Urgență Craiova a solicitat,
ÎCCJ
0,98
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1000/2018
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 21.03.2017, reclamantul Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova, în contradictoriu cu pârâtul A., a solicitat obligarea acestuia la plata sumei de 833,30
ÎCCJ 2018-03-14
0,98
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 796/2018
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova la data de 15.12.2016, reclamantul Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova a chemat în judecată pe pârâtul A., solicitând insta
ÎCCJ 2018-04-19
0,98
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1329/2018
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea formulată la data de 18.01.2017, reclamantul Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova a chemat în judecată pe pârâtul A. solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța,
ÎCCJ 2018-03-14
0,98
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 794/2018
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 4.11.2016 pe rolul Judecătoriei Slatina, reclamantul Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova, în contradictoriu cu pârâții A. și B., a solicitat ca, prin
Sursă