ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4039/2013

Asupra conflictului

negativ de competență de față:

Prin plângere înreqistrată Ia data

de 18 februarie 2012 pe rolul Judecătoriei Cornetu, sub nr. 2141/1748/2012, petenta

P.C., domiciliată în comuna Vîrfuri, sat U., județul Dâmbovița a solicitat anularea

procesului-verbal de constatare a contravenției din 24 octombrie 2011 prin care

i s-a aplicat o amendă contravențională în valoare de 750 RON pentru săvârșirea

contravenției prevăzute de art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea

tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri

naționale din România, fapta fiind constatată pe autostrada A2 km 12 + 450 m, G.,

județul Ilfov.

Judecătoria Cornetu,

prin încheierea de ședință din 09 aprilie 2013 a dispus scoaterea de pe rol a cauzei

și trimiterea acesteia pe cale administrativă, spre soluționare Judecătoriei Pucioasa

în temeiul art. XXIII alin. (1) și (4) raportat la art. III din Legea nr. 2/2013,

motivat prin prisma faptului că materia contravențională este inclusă în sfera contenciosului

administrativ și fiscal, iar sintagma folosită de legiuitor „procesele în primă

instanță" se circumscrie tezei menționate.

Prin sentința

civilă nr. 751 din 17 septembrie 2013, Judecătoria Pucioasa a admis excepția necompeteței

teritoriale exclusive a Judecătoriei Pucioasa și a declinat competența de soluționare

a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu și a înaintat dosarul Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția a ll-a civilă, în vederea soluționării conflictului

negativ de competență, cu motivarea că, analizând prevederile art. XXIII

din Legea nr. 2/2013 s-a constatat că dispozițiile

legale incidente în speță se referă la competența dată de art. 2 pct. 1 lit. d)

și art. 3 pct. 1 C. proc. civ. tribunalelor și curților de apel în procesele și

cererile în materie de contencios administrativ și nu cu privire la competența instanțelor

privind plângerile contravenționale formulate potrivit art. 10 din O.G. nr. 15/2002.

Analizând data

constatării faptei contravenționale, s-a observat că, la data de 24 octombrie 2011,

erau în vigoare dispozițiile care trimit la aplicarea O.G. nr. 2/2011 privind

regimul juridic al contravențiilor, care stabilesc competența în favoarea

Judecătoriei Cornetu.

Cu privire la

conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține următoarele;

Obiectul prezentei

cauze îl constituie plângerea contravențională prin care s-a contestat procesul-verbal

de constatare și sancționări a contravenție din 24 octombrie 2011 întocmit de CNADNR

SA-CESTRIN.

Prin procesul-verbal

anterior menționat, Ia sediul agentului constatator, s-a reținut că, la data de

24 octombrie 2011, pe Autostrada A2, km 12+450 m, G., jud. Ilfov, autoturismul aparținând

petentei P.C. a circulat fără a deține rovinieta valabilă.

Potrivit dispozițiilor

art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor,

competența soluționării plângerii împotriva procesului verbal de constatare a contravenției

și aplicare a sancțiunii aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost

săvârșită contravenția.

Legea nr. 2/2013

privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, prin art. III

alin. (2) aduce modificări O.G. nr. 2/2001, introducând, după art. 10 din actul

normativ anterior menționat, art. 10

1

conform căruia, prin derogare de

Ia dispozițiile O.G. nr. 2/2001, plângerea, însoțită de copia procesului verbal

de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție

domiciliază sau își are sediul contravenientul.

Această normă

de competență teritorială derogatorie de la dispozițiile O.G. nr. 2/2011 este cuprinsă

în secțiunea a 2-a din Legea nr. 2/2013 denumită „modificarea și completarea unor

acte normative în materie contravențională și în materia contenciosului administrativ

și fiscal”, legiuitorul făcând, așadar, distincția între cele două materii.

Însă, potrivit

dispozițiilor art. XXlIl alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cuprinse în capitolul „dispoziții

tranzitorii și finale”, procesele în primă instanță, precum și în căile de atac

în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de judecată Ia data schimbării,

potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite,

se judecă de instanțele competente, potrivit prezentei legi.

Alin. (2) și (3)

din art. XXIII precizează, în mod expres, la ce instanțe și la ce cauze se referă

alin. (1), respectiv, recursurile aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția de contencios administrativ și fiscal, la data intrării în vigoare a prezentei

legi și care potrivit prezentei, sunt de competența curților de apel, se trimit

la curțile de apel [alin. (2)], iar, conform alin. (3), procesele în curs de judecată

în primă instanță în materia contenciosului administrativ și fiscal aflate la data

intrării în vigoare a prezentei legi pe rolul curților de apel și care, potrivit

prezentei, sunt de competența tribunalelor, se trimit la tribunale.

Așadar, din interpretarea

textelor de lege anterior menționate, se constată că art. XXIII din Legea nr. 2/2013

se referă, în mod restrictiv, la procesele în materia contenciosului administrativ

și fiscal, nu și în materie contravențională.

Întrucât art.

XXIII nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la materia contravențională, prevederile

Legii nr. 2/2013 nu sunt aplicabile în această materie, chiar dacă materia contravențiilor

conține dispoziții de drept public și nu de drept privat. Totodată, dispozițiile

Legii nr. 2/2013 se impun a fi interpretate în mod unitar, deoarece prin acest act

normativ se aduc modificări în mai multe materii, iar textul se referă doar la procesele

în materia contenciosului administrativ și fiscal, nefiind posibilă o interpretare

în extenso, în sensul că ar fi aplicabile și procesele în alte materii.

Reținând că prevederile

Legii nr. 2/2013 se aplică numai proceselor în materie contravențională începute

după data intrării în vigoare a actului normativ anterior menționat, nu și celor

în curs de soluționare, competența de soluționare a plângerii formulate de petentei

P.C. la data de 16 februarie 2012, revine Judecătoriei Cornetu această instanță

fiind competentă să soluționeze cauza, potrivit art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001,

dispozițiile procedurale care reglementează competența teritorială având caracter

absolut.

Față de aceste

considerente, Înalta Curte, potrivit dispozițiilor art. 22 alin. (5) C. proc. civ.,

va stabili competența de soluționare a plângerii formulate de petentei P.C. în favoarea

Judecătoriei Cornetu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 19 noiembrie 2013.