ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4039/2013

Asupra conflictului negativ de competență de față: Prin plângere înreqistrată Ia data de 18 februarie 2012 pe rolul Judecătoriei Cornetu, sub nr. 2141/1748/2012, petenta P.C., domiciliată în comuna Vîrfuri, sat U., județul Dâmbovița a solicitat anularea procesului-verbal de constatare a contravenției din 24 octombrie 2011 prin care i s-a aplicat o amendă contravențională în valoare de 750 RON pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, fapta fiind constatată pe autostrada A2 km 12 + 450 m, G., județul Ilfov.

Judecătoria Cornetu, prin încheierea de ședință din 09 aprilie 2013 a dispus scoaterea de pe rol a cauzei și trimiterea acesteia pe cale administrativă, spre soluționare Judecătoriei Pucioasa în temeiul art. XXIII alin. (1) și (4) raportat la art. III din Legea nr. 2/2013, motivat prin prisma faptului că materia contravențională este inclusă în sfera contenciosului administrativ și fiscal, iar sintagma folosită de legiuitor „procesele în primă instanță" se circumscrie tezei menționate.

Prin sentința civilă nr. 751 din 17 septembrie 2013, Judecătoria Pucioasa a admis excepția necompeteței teritoriale exclusive a Judecătoriei Pucioasa și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă, în vederea soluționării conflictului negativ de competență, cu motivarea că, analizând prevederile art. XXIII din Legea nr. 2/2013 s-a constatat că dispozițiile legale incidente în speță se referă la competența dată de art. 2 pct. 1 lit. d) și art. 3 pct. 1 C. proc. civ. tribunalelor și curților de apel în procesele și cererile în materie de contencios administrativ și nu cu privire la competența instanțelor privind plângerile contravenționale formulate potrivit art. 10 din O.G.

nr. 15/2002. Analizând data constatării faptei contravenționale, s-a observat că, la data de 24 octombrie 2011, erau în vigoare dispozițiile care trimit la aplicarea O.G. nr. 2/2011 privind regimul juridic al contravențiilor, care stabilesc competența în favoarea Judecătoriei Cornetu. Cu privire la conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține următoarele; Obiectul prezentei cauze îl constituie plângerea contravențională prin care s-a contestat procesul-verbal de constatare și sancționări a contravenție din 24 octombrie 2011 întocmit de CNADNR SA-CESTRIN. Prin procesul-verbal anterior menționat, Ia sediul agentului constatator, s-a reținut că, la data de 24 octombrie 2011, pe Autostrada A2, km 12+450 m, G., jud. Ilfov, autoturismul aparținând petentei P.C.

a circulat fără a deține rovinieta valabilă. Potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, competența soluționării plângerii împotriva procesului verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția. Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, prin art. III alin. (2) aduce modificări O.G. nr. 2/2001, introducând, după art. 10 din actul normativ anterior menționat, art. 10 1 conform căruia, prin derogare de Ia dispozițiile O.G. nr. 2/2001, plângerea, însoțită de copia procesului verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul.

Această normă de competență teritorială derogatorie de la dispozițiile O.G. nr. 2/2011 este cuprinsă în secțiunea a 2-a din Legea nr. 2/2013 denumită „modificarea și completarea unor acte normative în materie contravențională și în materia contenciosului administrativ și fiscal”, legiuitorul făcând, așadar, distincția între cele două materii. Însă, potrivit dispozițiilor art. XXlIl alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cuprinse în capitolul „dispoziții tranzitorii și finale”, procesele în primă instanță, precum și în căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de judecată Ia data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite, se judecă de instanțele competente, potrivit prezentei legi.

Alin. (2) și (3) din art. XXIII precizează, în mod expres, la ce instanțe și la ce cauze se referă alin. (1), respectiv, recursurile aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la data intrării în vigoare a prezentei legi și care potrivit prezentei, sunt de competența curților de apel, se trimit la curțile de apel [alin. (2)], iar, conform alin. (3), procesele în curs de judecată în primă instanță în materia contenciosului administrativ și fiscal aflate la data intrării în vigoare a prezentei legi pe rolul curților de apel și care, potrivit prezentei, sunt de competența tribunalelor, se trimit la tribunale. Așadar, din interpretarea textelor de lege anterior menționate, se constată că art. XXIII din Legea nr. 2/2013 se referă, în mod restrictiv, la procesele în materia contenciosului administrativ și fiscal, nu și în materie contravențională.

Întrucât art. XXIII nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la materia contravențională, prevederile Legii nr. 2/2013 nu sunt aplicabile în această materie, chiar dacă materia contravențiilor conține dispoziții de drept public și nu de drept privat. Totodată, dispozițiile Legii nr. 2/2013 se impun a fi interpretate în mod unitar, deoarece prin acest act normativ se aduc modificări în mai multe materii, iar textul se referă doar la procesele în materia contenciosului administrativ și fiscal, nefiind posibilă o interpretare în extenso, în sensul că ar fi aplicabile și procesele în alte materii. Reținând că prevederile Legii nr. 2/2013 se aplică numai proceselor în materie contravențională începute după data intrării în vigoare a actului normativ anterior menționat, nu și celor în curs de soluționare, competența de soluționare a plângerii formulate de petentei P.C.

la data de 16 februarie 2012, revine Judecătoriei Cornetu această instanță fiind competentă să soluționeze cauza, potrivit art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, dispozițiile procedurale care reglementează competența teritorială având caracter absolut. Față de aceste considerente, Înalta Curte, potrivit dispozițiilor art. 22 alin. (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a plângerii formulate de petentei P.C. în favoarea Judecătoriei Cornetu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 noiembrie 2013.