CASE OF SMARANDA v. ROMANIA - [Romanian Translation] by the SCM Romania and IER

©Documentul a fost pus la dispoziție cu sprijinul Consiliului Superior al Magistraturii din România (

www.csm1909.ro

) și al Institutului European din România (

www.ier.ro

). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.

©The document

was made available with the support of the Superior Council of Magistracy of Romania (

www.csm1909.ro

) and the European Institute of Romania (

www.ier.ro

). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.

Traducere din limba franceză

Consiliul Europei

Curtea Europeană a Drepturilor Omului

Secția a III-a

HOTĂRÂRE

Cererea nr. 6006/05

prezentată de Octavian SMARANDA

împotriva României

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secția a treia), statuând la data de 9 decembrie 2008, în cadrul unei camere formate din:

Josep Casadevall, președinte,

Corneliu Bîrsan,

Boštjan M. Zupančič,

Egbert Myjer,

Ineta Ziemele,

Luis López Gurra,

Ann Power judecători,

și Stanley Naismith, grefier adjunct de secție,

Având în vedere cererea menționată mai sus, introdusă la 27 ianuarie 2005,

Având în vedere declarațiile formale de acceptare

Având în vedere declarațiile formale de acceptare a unei reglementări amiabile a cauzei,

După ce a deliberat asupra ei, pronunță următoarea hotărâre

:

ÎN FAPT

Reclamantul, Dl. Octavian Smaranda, este cetățean român născut în 1947 și locuiește la Sibiu. Guvernul român (“Guvernul”) este reprezentat de agentul acestuia, Răzvan-Horațiu Radu, subsecretar de stat în cadrul Ministerului Afacerilor Externe.

A.

Circumstanțele cauzei

Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează:

Reclamantul este militar trecut în rezervă la 31 iulie 2000.

La momentul trecerii în rezervă, în aplicarea articolului 31 din Legea nr. 138 din 20 iulie 1999 privind salarizarea și alte drepturi ale militarilor, i-a fost acordată o alocație corespunzătoare mai multor salarii brute. Alocația în discuție era neimpozabilă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 138/1999.

Din această alocație, a fost dedusă, totuși, cu titlu de impozit pe venit, suma de 52 325 872 lei românești vechi (ROL).

Considerând această impunere ilegală, cu atât mai mult cu cât alți militari trecuți în rezervă, ca și el, nu făcuseră obiectul acestei impuneri, reclamantul a solicitat în justiție restituirea impozitului perceput pe această alocație, precum și indexarea sumei în funcție de inflație.

Ca urmare a unui recurs în anulare, Curtea de Casație a casat o decizie definitivă care dădea câștig de cauză reclamantului și a respins cererea acestuia, printr-o decizie definitivă din 12 ianuarie 2005. Curtea de Casație a considerat că alocația acordată era impozabilă deoarece, în ciuda textului explicit al articolului 31 din Legea nr. 138/1999 care declara că această alocație este scutită de impozit, intenția legislatorului de a supune impunerii alocația rezulta din modificarea adusă articolului respectiv la 14 septembrie 2000, care prevedea că această alocație se calculează în funcție de salariul net.

B.

Dreptul și practica internă pertinente

Dispozițiile legale și practica internă pertinentă sunt descrise în hotărârea

Driha c. României

(nr.

57001/00, CEDO 2005-VII, §§

19

‑

26).

PLÂNGERI

1.

Invocând pe fond articolul 1 din Protocolul nr. 1, reclamantul contestă impozitarea ilegală a alocației primite la trecerea în rezervă.

2.

Invocând articolul 14 din Convenție și articolul 1 din Protocolul nr. 12 la Convenție, reclamantul consideră că respingerea acțiunii sale care urmărea recuperarea impozitului perceput ilegal reprezintă o discriminare nejustificată în ceea ce privește dreptul la respectarea bunului său.

3.

Invocând articolul 6 din Convenție, reclamantul contestă inechitatea procedurii interene care s-a finalizat cu supunerea alocației sale impozitării. Reclamantul contestă, de asemenea, decizia Curții de Casație prin care a fost casată hotărârea judecătorească definitivă pronunțată în favoarea sa, ca urmare a unui recurs în anulare.

ÎN DREPT

La 16 octombrie 2008, Curtea a primit din partea Guvernului următoarea declarație:

„

Subsemnatul, declar că Guvernul român se oferă să vireze domnului Octavian Smaranda, cu titlu amiabil, suma de 300 euro, în vederea unei reglementări amiabile a cauzei având la origine cererea menționată mai sus, pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului.

Guvernul se angajează, de asemenea, să nu solicite reclamantului rambursarea sumei deja primite de acesta ca alocație de trecere în rezervă, care face obiectul prezentei cereri.

Această sumă, care va acoperi întreg prejudiciul, precum și taxele și cheltuielile, va fi convertită în moneda națională la cursul aplicabil la data plății și este scutită de orice impozit care s-ar putea aplica. Suma va fi plătită în trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțată conform articolului 37 alin. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În cazul nesoluționării în termenul menționat, Guvernul se angajează să vireze, începând de la data expirării acestuia și până la plata efectivă a sumei în cauză, o dobândă simplă cu o rată egală cu facilitatea de împrumut marginal al Băncii Centrale Europene, la care se adaugă trei puncte procentuale. Acest virament va reprezenta soluționarea definitivă a cauzei”.

La 28 iulie 2008, Curtea a primit următoarea declarație, semnată de partea reclamantă:

“

Subsemnatul, Octavian Smaranda, iau notă de faptul că Guvernul român este dispus să îmi vireze, cu titlu amiabil, suma de 300 euro în vederea unei reglementări amiabile a cauzei având ca obiect cererea menționată mai sus, pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului.

De asemenea, iau notă de faptul că Guvernul se angajează să nu îmi solicite rambursarea sumei pe care am primit-o deja cu titlu de alocație de trecere în rezervă, care face obiectul prezentei cereri.

Această sumă, care va acoperi întreg prejudiciul, precum și taxele și cheltuielile, va fi convertită în moneda națională la cursul aplicabil la data plății și este scutită de orice impozit care s-ar putea aplica. Suma va fi plătită în trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțată conform articolului 37 alin. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Începând cu expirarea acestui termen și până la plata efectivă a sumei în cauză, va fi plătită o dobândă simplă cu o rată egală cu facilitatea de împrumut marginal al Băncii Centrale Europene, la care se adaugă trei puncte procentuale.

Accept această propunere și renunț, totodată, la orice pretenție împotriva României referitoare la faptele care au stat la originea prezentei cereri. Declar cauza soluționată definitiv.”

Curtea ia act de reglementarea amiabilă la care au ajuns părțile. Curtea consideră că aceasta se inspiră din respectul drepturilor omului așa cum sunt recunoscute de Convenție și protocoalele sale și nu identifică niciun alt motiv de ordine publică ce ar justifica continuarea examinării cererii (articolul 37 alin. 1

in fine

din Convenție). În consecință, cauza va fi radiată de pe rol.

Pentru aceste motive, Curtea, în unanimitate,

Decide

să radieze cererea de pe rol.

Stanley Naismith

Josep Casadevall

Grefier adjunct

Președinte