YILMAZKART ET MAMUKOĞLU c. TURQUIE

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 30863/05 prezentată de Rahime YILMAZKART și Halil MAMUKO□LU împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 26 mai 2009 într-o cameră compusă din Françoise Tulkens, președinta Ireneu Cabral Barreto, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, András Sajó, Nona Tsotsoria, Ișul Karakaș, judecători și Françoise Elens-Passos; graffiter adjunct al secțiunii Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 19 august 2005, Având în vedere declarațiile oficiale de acceptare a unei soluționări confidențiale a cauzei, După ce a făcut intenționat, face următoarea decizie ÎN FAȚĂ reclamanții, Rahime Yalmazkart și Halil Mamukoćlu, sunt resortisanți turci, născuți în 1933 și, respectiv, 1966 și rezidenți în Konya. Ei sunt reprezentați în fața Curții de către domnul Yalmazkart, avocat în Konya. Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamanții s-au plâns că instanțele interne nu și-au îndeplinit obligația de a-și auzi cauza privind o dispută de moștenire într-un termen rezonabil (peste 10 ani și întotdeauna pendinte în fața celei de-a doua instanțe). Declar că guvernul turc le oferă dlui Rahime Y maizkart și dlui Halil Mamukoilu, cu titlu grațios, suma de 15 000 EUR (cinsprezece mii de euro) în vederea unei soluționări confidențiale a cauzei care are ca origine cererea menționată anterior pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, va fi convertită în cărți turcești la rata aplicabilă la data plății și fără orice taxă aplicabilă. Aceasta va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alin. (1) din Convenția europeană a drepturilor omului. În lipsa unei soluționări în termenul menționat, statul membru în cauză trebuie să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorat cu trei puncte procentuale. Această plată va valora decontare definitivă a cauzei. Curtea a primit următoarea declarație, semnată de reclamantă Am remarcat că guvernul turc este pregătit să plătească domnului Rahime Yelmazkart și domnului Halil Mamukoilu, cu titlu gratuit, suma de 15 000 EUR (cinsprezece mii de euro) în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei având ca origine cererea menționată anterior pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, va fi convertită în cărți turcești la rata aplicabilă la data plății și fără orice taxă aplicabilă. Aceasta va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alin. (1) din Convenția europeană a drepturilor omului. După expirarea termenului menționat și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, se va plăti un dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. După consultarea clienților mei, vă informez că acceptă această propunere și renunță la orice altă pretenție împotriva Turciei cu privire la faptele inițiale ale acestei cereri. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile. Curtea consideră că acesta se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum le recunosc convenția și protocoalele sale și nu are nici un temei de ordine publică care să justifice continuarea examinării cererii [art. 37 alineatul (1) in fine] Cu toate acestea, în circumstanțele speciale ale prezentei cauze, Curtea consideră că statul pârât ar trebui să ia toate măsurile necesare pentru a se asigura că această procedură este adusă imediat la o concluzie, asigurând în același timp menținerea unei bune administrări a justiției (a se vedea mutatis mutandis Yakut c. Turcia (dec.), 9892/07, 8 iulie 2008 și Batmaz Turcia (dec.), nr 34997/06, 1 aprilie 2008). Prin urmare, este necesar să se șteargă cauza din rol. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Françoise Elens-Passos Françoise Tulkens Grefier Adjunct Președinte

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION

Requête n

o

30863/05

présentée par Rahime YILMAZKART et Halil MAMUKOĞLU

contre la Turquie

La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 26 mai 2009 en une chambre composée de

:

Françoise Tulkens,

présidente

,

Ireneu Cabral Barreto,

Danutė Jočienė,

Dragoljub Popović,

András Sajó,

Nona Tsotsoria,

Ișıl Karakaș,

juges

,

et Françoise Elens-Passos,

greffière adjointe de section

,

Vu la requête susmentionnée introduite le 19 août 2005,

Vu les déclarations formelles d’acceptation d’un règlement amiable de l’affaire,

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante

:

EN FAIT

Les requérants, M

me

Rahime Yılmazkart et M. Halil Mamukoğlu, sont des ressortissants turcs, nés respectivement en 1933 et 1966 et résidant à Konya. Ils sont représentés devant la Cour par M

e

M. Yılmazkart, avocat à Konya.

Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, les requérants se plaignaient que les juridictions internes ont manqué à leur obligation d’entendre leur cause concernant une dispute d’héritage dans un délai raisonnable (plus de dix ans et toujours pendante devant la deuxième instance).

EN DROIT

La Cour a reçu du Gouvernement la déclaration suivante

:

«

Je déclare que le gouvernement turc offre de verser à M

me

Rahime Yılmazkart et à M.

Halil Mamukoğlu, à titre gracieux, la somme de 15

000 EUR (quinze mille euros) en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête susmentionnée pendante devant la Cour européenne des droits de l’homme.

Cette somme, qui couvrira tout préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens, sera convertie en livres turques au taux applicable à la date du paiement, et exempte de toute taxe éventuellement applicable. Elle sera payée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article

37 § 1 de la Convention européenne des droits de l’homme. A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire.

»

La Cour a reçu la déclaration suivante, signée par la partie requérante

:

«

Je note que le gouvernement turc est prêt à verser à M

me

Rahime Yılmazkart et à M.

Halil Mamukoğlu, à titre gracieux, la somme de 15

000 EUR (quinze mille euros) en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête susmentionnée pendante devant la Cour européenne des droits de l’homme.

Cette somme, qui couvrira tout préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens, sera convertie en livres turques au taux applicable à la date du paiement, et exempte de toute taxe éventuellement applicable. Elle sera payée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article

37 § 1 de la Convention européenne des droits de l’homme. A compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, il sera payé un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage.

Ayant consulté mes clients, je vous informe qu’ils acceptent cette proposition et renoncent par ailleurs à toute autre prétention à l’encontre de la Turquie à propos des faits à l’origine de ladite requête. Ils déclarent l’affaire définitivement réglée.

»

La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties. Elle estime que celui-ci s’inspire du respect des droits de l’homme tels que les reconnaissent la Convention et ses protocoles et n’aperçoit par ailleurs aucun motif d’ordre public justifiant de poursuivre l’examen de la requête (article 37 § 1

in fine

de la Convention). Toutefois, dans les circonstances particulières de la présente affaire, la Cour considère que l’État défendeur devrait prendre toutes les mesures nécessaires pour assurer que cette procédure soit promptement amenée à une conclusion, tout en veillant à préserver une bonne administration de la justice (voir,

mutatis mutandis

,

Yakut c.

Turquie

(déc.),

n

o

9892/07, 8 juillet 2008, et

Batmaz

c.

Turquie

(déc.), n

o

34997/06, 1

er

avril 2008).

En conséquence, il convient de rayer l’affaire du rôle.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

Décide

de rayer la requête du rôle.

Françoise Elens-Passos

Françoise Tulkens

Greffière adjointe

Présidente