CtEDO 02.06.2009 Auto

ZEBIC v. SLOVENIA

RESPONDENT
SVN
HOTĂRÂRE
02.06.2009
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2009
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
ZEBIC v. SLOVENIA (CtEDO, 2009)
HUDOC · oficial

Decizia nr. 21198/06, 22291/06, 22391/06, 23259/06 și 23324/06 împotriva Sloveniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care așezează la 2 iunie 2009 ca Cameră compusă din: Josep Casadevall, președinte, Elisabet Fura-Sandström, Boštjan M. Zupančič, Alvina Gyulumyan, Ineta Ziemele, Luis López Guerra, Ann Power, judecători și Stanley Naismith, Registratorul adjunct al secțiunii având în vedere cererile de mai sus, având în vedere propunerile guvernului de decontare prezentate reclamanților, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamanții sunt toate resortisanții Sloveniei (a se vedea anexa apendicele). Dl Zebič, dna Mrlak și dna Marijan au fost reprezentați în fața Curții de către dna Končan-Verstovšek, avocat practicant la Celje. Gros și dl Grajfoner au fost reprezentați de dl Verstovšek, avocat care practică în Celje. Guvernul sloven („Guvernul”) au fost reprezentați de agentul lor, dl Lucijan Bembič, Procuror general de stat. Circumstanțele cazului Reclamanții au fost părți la proceduri civile care s-au încheiat înainte de 1 ianuarie 2007. Actul privind protecția dreptului la un proces fără întârziere (Zakon o varstvu pravice do sojenja brez nepotrebnega odlašanja , Gazettea Oficială, nr. 49/2006 – „Legea 2006”) a devenit operațional la 1 ianuarie 2007. Secțiunea 25 stabilește următoarele norme tranzitorii în ceea ce privește cererile deja întârziate în fața Curții: Secțiunea 25 - Satisfacție echitabilă pentru prejudiciile suferite înainte de punerea în aplicare a prezentei legi „(1) În cazurile în care o încălcare a dreptului la un proces fără întârziere nejustificată a încetat deja și partea a depus o cerere de justă satisfacție față de instanța internațională înainte de data punerii în aplicare a prezentei acte, Biroul Procurorului de Stat oferă părții o soluție cu privire la valoarea satisfăcării juste în termen de patru luni de la data primirii cazului menționat de instanța internațională pentru procedura de decontare. Partea prezintă o propunere de decontare Biroului Procurorului de Stat în termen de două luni de la data primirii propunerii Biroului Procurorului de Stat. Biroul Procurorului de Stat decide asupra propunerii cât mai curând posibil și în termen de patru luni cel târziu.... (2) În cazul în care propunerea de soluționare menționată la alineatul (1) din prezenta secțiune nu este aderată la biroul procurorului de stat și partea nu a negociat un acord în termen de patru luni de la data la care partea și-a depus propunerea, partea poate aduce o acțiune în fața instanței competente în temeiul prezentei acte. Părțile pot iniția o acțiune în termen de șase luni de la primirea Biroului Procurorului de Stat pentru a răspunde că propunerea părții menționate în paragraful anterior nu a fost aderată la, sau după expirarea perioadei stabilite în paragraful anterior pentru ca Biroul Procuror de Stat să decidă să procedeze la soluționare. Indiferent de tipul sau valoarea cererii, dispozițiile Legii de procedură civilă privind cererile mici se aplică în cadrul unei proceduri în fața unei instanțe.” Reclamanții au plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că procedura civilă a fost excesiv de lungă și s-au plâns și că nu au un remediu intern eficient în acest sens (art. 13 din Convenție). În prezent, Curtea constată că, după ce guvernul a primit notificarea cererilor în 2008, toate reclamanții au primit propunerile de soluționare ale Procurorului de stat în temeiul articolului 25 din Legea 2006 care recunoaște o încălcare a dreptului la un proces într-un timp rezonabil și care oferă reparații pentru prejudiciu moral (a se vedea apendicele). De asemenea, menționează că reclamanții au fost, de atunci, în poziție de a negocia o înțelegere cu biroul procurorului de stat sau, dacă acest lucru nu ar trebui să fie reușit, de a depune o „reclamație pentru satisfacție echitabilă” în conformitate cu dispozițiile relevante ale Legii 2006 (a se vedea „Legea internă relevantă” de mai sus). Aceasta din urmă a fost considerată de Curte ca fiind mijloace adecvate de remediere a unei încălcări a cerinței de timp rezonabil de la art. 6 care s-a produs deja (a se vedea Pohlen/Slovenia (dec.), nr. 28457/03, §§ 40-43, 3 iunie 2008). Curtea reiterează art. 37 din convenție, care în partea relevantă se citește după cum urmează: „1. Curtea poate, în orice etapă a procedurii, să decidă să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la concluzia că ... (c) din orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii. Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii în cazul în care respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția și în Protocolurile din acest sens. Având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererilor și că acestea ar trebui să fie eliminate din lista de cazuri în conformitate cu art. 37 (c) Ca urmare a acestei concluzii, Curtea și-a luat în considerare competența în temeiul art. 37 § 2 din Convenție de a restabili o listă a cazurilor, dacă consideră că circumstanțele justifică această listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să se alăture cererilor; decide să elimine cererile din lista cazurilor sale. Stanley Naismith Josep Casadevall Președintele adjunct al Registrului nr. Anul nașterii Anul reclamantului Adresă Cerere nr. Data introducerii Data propunerii de decontare sau a acordului semnat de procurorul de stat Marko Zebič 1976 Loka 21198/06 24/04/2006 29/09/2008 Jana Mrlak 1953 Vrhnika 22291/06 14/05/2006 21/10/2008 Nataša Gros 1956 Maribor 22391/06 18/05/2006 06/10/2008 Dejan Grajfoner 1977 Slovenj Gradec 23259/06 24/05/2006 03/11/2008 Nada Marijan 1960 Prijedor 23324/06 22/05/2006 26/11/2008

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă