Bokan împotriva Sloveniei

Decizia nr. 289/05, 2462/05, 17321/05, 26079/05, 29809/05, 30361/05 și 31296/05 împotriva Sloveniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința la 16 iunie 2009 în calitate de Cameră compusă din: Josep Casadevall, președinte, Corneliu Bîrsan, Boštjan M. Zupančič, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, Luis López Guerra, Ann Power, judecători și Santiago Quesada, Secțiunea Grefier Având în vedere cererile de mai sus, având în vedere propunerile de decontare ale Guvernului prezentate reclamanților, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamanții sunt toate resortisanții Sloveniei (a se vedea anexa anexa). Dl Janez Bokan, dl Robert Sebanc, dl Damjan Pevec și dna Tanja Mikulin au fost reprezentați în fața Curții de dl Zlatko Lipej, avocat practicant la Medvode.

dl Stevo Škrobot, dl Ivan Aristovnik, dna Ela Aristovnik și dl Peter Aristovnik au fost reprezentați în fața Curții de dl Boštjan Verstovšek, avocat practicant la Celje. Dna Ida Fištrovič a fost reprezentată în fața Curții de către dl Roman Završek, avocat practicant la Ljubljana. Guvernul sloven („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Lucijan Bembič, Procuror general de stat.

Circumstanțele cazului Reclamanții au fost părți ale procedurilor civile care s-au încheiat înainte de 1 ianuarie 2007. Actul privind protecția dreptului la un proces fără întârziere (Zakon o varstvu pravice do sojenja brez nepotrebnega odlašanja , Gazettea Oficială, nr. 49/2006 – „Legea 2006”) a devenit operațional la 1 ianuarie 2007. Secțiunea 25 stabilește următoarele norme tranzitorii în ceea ce privește cererile deja întârziate în fața Curții: Secțiunea 25 - Satisfacție echitabilă pentru prejudiciile suferite înainte de punerea în aplicare a prezentei legi „(1) În cazurile în care încălcarea dreptului la un proces fără întârziere nejustificată a încetat deja și partea a depus o cerere de justă satisfacție față de instanța internațională înainte de data punerii în aplicare a prezentei acte, Biroul Procurorului de Stat oferă părții o soluție cu privire la valoarea satisfăcării juste în termen de patru luni de la data primirii cazului menționat de instanța internațională pentru procedura de decontare.

Partea prezintă o propunere de decontare Biroului Procurorului de Stat în termen de două luni de la data primirii propunerii Biroului Procurorului de Stat. Biroul Procurorului de Stat decide asupra propunerii cât mai curând posibil și în termen de patru luni cel târziu… (2) În cazul în care propunerea de soluționare menționată la alineatul (1) din prezenta secțiune nu este aderată la Biroul Procurorului de Stat și partea nu a negociat un acord în termen de patru luni de la data la care partea a depus propunerea, partea poate aduce o acțiune în fața instanței competente în temeiul prezentei Acte. Părțile pot iniția o acțiune în termen de șase luni de la primirea Biroului Procurorului de Stat pentru a răspunde că propunerea părții menționate în paragraful anterior nu a fost aderată la, sau după expirarea termenului stabilit în paragraful anterior pentru ca Biroul Procuror de Stat să decidă să procedeze la soluționare.

Indiferent de tipul sau valoarea cererii, dispozițiile Legii de procedură civilă privind cererile mici se aplică în cadrul unei proceduri în fața unei instanțe.” Reclamanții au plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că procedura civilă a fost excesiv de lungă și s-au plâns și că nu au un remediu intern eficient în acest sens (art. 13 din Convenție). În aceste cazuri, Curtea constată că, după ce guvernul a primit notificarea cererilor în 2008, toate reclamanții au primit propunerile de soluționare ale Procurorului de Stat în temeiul articolului 25 din Legea 2006 care recunoaște o încălcare a dreptului la un proces într-un timp rezonabil și care oferă remediere pentru prejudiciu moral (a se vedea apendicele).

De asemenea, menționează că reclamanții au fost, de atunci, în poziție de a negocia o înțelegere cu Procuratura de Stat sau, dacă nu ar trebui să fie reușită, de a depune o „reclamație pentru satisfacție echitabilă” în conformitate cu dispozițiile relevante ale Legii 2006 (a se vedea „Legea internă relevantă” de mai sus). Aceasta din urmă a fost considerată de Curte ca fiind mijloace adecvate de remediere a unei încălcări a cerinței de timp rezonabil de la art. 6 care s-a produs deja (a se vedea Pohlen/Slovenia (dec.), nr. 28457/03, §§ 40-43, 3 iunie 2008). Curtea reiterează art. 37 din convenție, care în partea relevantă se citește după cum urmează: „1. Curtea poate, în orice etapă a procedurii, să decidă să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la concluzia că ... (c) din orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii.

Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii în cazul în care respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția și în Protocolurile din acest sens. Având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererilor și că acestea ar trebui să fie eliminate din lista de cazuri în conformitate cu art. 37 (c) Ca urmare a acestei concluzii, Curtea și-a luat în considerare competența în temeiul art. 37 § 2 din Convenție de a restabili o listă a cazurilor, dacă consideră că circumstanțele justifică această listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să se alăture cererilor; decide să elimine cererile din lista cazurilor sale.

Santiago Quesada Josep Casadevall Președintele grefierului Apendicele nr. Anul nașterii Anul reclamantului Adresă Cerere nr. Data introducerii Data propunerii de decontare sau a acordului semnat de procurorul de stat Janez BOKAN 1972 Medvode 289/05 10/12/2004 13/01/2009 Ivan, Ela în Peter ARISTOVNIK 1944, 1947, 1997 Velenje 2462/05 10/01/2005 30/01/2009 Stevo ŠKROBOT 1976 Velenje 17321/05 15/04/2005 20/01/2009 Ida FIŠTROVIČ 1954 Vrhnika 26079/05 08/07/2005 14/01/2009 Robert SEBANC 1977 Škofljica 29809/05 08/08/2005 12/02/2009 Damjan PEVEC 1985 Pristava pri Mestinju 30361/05 01/08/2005 12/02/2009 Tanja MIKULIN 1974 Ribnica 31296/05 20/08/2005 14/01/2009

THIRD SECTION

DECISION Application nos. 289/05, 2462/05, 17321/05, 26079/05, 29809/05, 30361/05 and 31296/05 against Slovenia The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 16 June 2009 as a Chamber composed of: Josep Casadevall, President, Corneliu Bîrsan, Boštjan M. Zupančič, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, Luis López Guerra, Ann Power, judges, and Santiago Quesada, Section Registrar , Having regard to the above applications, Having regard to the Government’s settlement proposals made to the applicants, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicants are all nationals of Slovenia (see the attached appendix). Mr Janez Bokan, Mr Robert Sebanc, Mr Damjan Pevec and Ms Tanja Mikulin were represented before the Court by Mr Zlatko Lipej, a lawyer practicing in Medvode.

Mr Stevo Škrobot, Mr Ivan Aristovnik, Ms Ela Aristovnik and Mr Peter Aristovnik were represented before the Court by Mr Boštjan Verstovšek, a lawyer practising in Celje. Ms Ida Fištrovič was represented before the Court by Mr Roman Završek, a lawyer practicing in Ljubljana. The Slovenian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr Lucijan Bembič, State Attorney-General.

A. The circumstances of the case The applicants were parties to civil proceedings which terminated before 1 January 2007. B. Relevant domestic law The Act on the Protection of the Right to a Trial without Undue Delay (Zakon o varstvu pravice do sojenja brez nepotrebnega odlašanja , Official Gazette, No. 49/2006 – “the 2006 Act”) became operational on 1 January 2007. Section 25 lays down the following transitional rules in relation to the applications already pending before the Court: Section 25 - Just satisfaction for damage sustained prior to implementation of this Act “(1) In cases where a violation of the right to a trial without undue delay has already ceased and the party had filed a claim for just satisfaction with the international court before the date of implementation of this Act, the State Attorney’s Office shall offer the party a settlement on the amount of just satisfaction within four months after the date of receipt of the case referred by the international court for the settlement procedure.

The party shall submit a settlement proposal to the State Attorney’s Office within two months of the date of receipt of the proposal of the State Attorney’s Office. The State Attorney’s Office shall decide on the proposal as soon as possible and within a period of four months at the latest… (2) If the proposal for settlement referred to in paragraph 1 of this section is not acceded to or the State Attorney’s Office and the party fail to negotiate an agreement within four months after the date on which the party filed its proposal, the party may bring an action before the competent court under this Act. The party may bring an action within six months after receiving the State Attorney’s Office reply that the party’s proposal referred to in the previous paragraph was not acceded to, or after the expiry of the period fixed in the previous paragraph for the State Attorney’s Office to decide to proceed with settlement.

Irrespective of the type or amount of the claim, the provisions of the Civil Procedure Act concerning small claims shall apply in proceedings before a court.” COMPLAINTS The applicants complained under Article 6 § 1 of the Convention that the civil proceedings had been excessively long. They also complained that they did not have an effective domestic remedy in this regard (Article 13 of the Convention). THE LAW In the present cases, the Court notes that, after the Government had been given notice of the applications in 2008, all the applicants received the State Attorney’s Office’s settlement proposals under section 25 of the 2006 Act acknowledging a violation of the right to a trial within a reasonable time and offering redress for non-pecuniary damage (see the appendix).

It further notes that the applicants have since been in a position either to negotiate a settlement with the State Attorney’s Office or, if that should be unsuccessful, to lodge a “claim for just satisfaction” in accordance with the relevant provisions of the 2006 Act (see “Relevant domestic law” above). The latter has been considered by the Court to constitute appropriate means of redressing a breach of the reasonable time requirement of Article 6 that has already occurred (see Pohlen v Slovenia (dec.), no. 28457/03, §§ 40-43, 3 June 2008). The Court reiterates Article 37 of the Convention, which in the relevant part reads as follows: “1. The Court may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that ... (c) for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application.

However, the Court shall continue the examination of the application if respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto so requires. Having regard to the foregoing, the Court considers that it is no longer justified to continue with the examination of the applications and that they should be struck out of the list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c). In reaching this conclusion, the Court has taken into account its competence under Article 37 § 2 of the Convention to restore a case to its list of cases if it considers that the circumstances justify such a course. For these reasons, the Court unanimously Decides to join the applications; Decides to strike the applications out of its list of cases.

Santiago Quesada Josep Casadevall Registrar President Appendix No. Applicant’s Name Year of Birth Address Application No. Date of Introduction Date of settlement proposal or agreement signed by the State Attorney