Aslanbakan împotriva Turciei (2)

DECIZIE A SEGUNDA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 15979/08 de Ahmet ASLANBAKAN împotriva Turciei Curții Europene a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care așezează la 7 iulie 2009 în calitate de Cameră compusă din: Françoise Tulkens, Președinte, Ireneu Cabral Barreto, Vladimiro Zagrebelsky, Danutė Jočienė, András Sajó, Nona Tsotsotsoria, Ișıl Karakaș, judecători și Françoise Elens-Passos, secretar adjunct al secțiunii Având în vedere cererea depusă la 26 februarie 2008, având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cauzei, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Ahmet Aslanbakan, este un cetățen turc, născut în 1958 și îndeplinește o condamnare la închisoare în tip Kırıkkale F. În baza articolului 6 § 1 din Convenție, reclamantul s-a plâns că durata procedurii penale împotriva acestuia a depășit cerințele de timp rezonabil (procedurile penale au durat deja douăzeci și șapte ani și sunt încă în așteptare).

HOTĂRÂREA La 23 februarie 2009, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Declar că Guvernul Turciei propun să plătească ex gratie 15.000 de euro (cincăzeci mii) dlui Ahmet Aslanbakan în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în lira turcă la rata aplicabilă la data plății și va fi eliberată de orice impozită care ar putea fi aplicabilă. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului.

În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” La 16 martie 2009, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „Not că Guvernul Turciei sunt dispus să-mi plătească exgrația suma de 15.000 de euro (cincăzeci de mii) în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în lira turcă la rata aplicabilă la data plății și va fi eliberată de orice impozită care ar putea fi aplicabilă.

Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Turciei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri.

Declar că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive de politică publică pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § în amendă Cu toate acestea, în circumstanțele particulare ale cazului, Curtea consideră că statul ar trebui să se asigure încă că sunt luate toate măsurile necesare pentru a permite încheierea procesului cât mai rapid posibil, ținând seama de cerințele bunei administrații a justiției (a se vedea Katic c. Serbia) (dec.), nr. 13920/04, CEDH 4 martie 2008). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă.

Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să pună în aplicare cererea din lista sa de cazuri. Françoise Elens-Passos Françoise Tulkens Președintele adjunct al grefierului

SECOND SECTION

DECISION Application no. 15979/08 by Ahmet ASLANBAKAN against Turkey The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 7 July 2009 as a Chamber composed of: Françoise Tulkens, President, Ireneu Cabral Barreto, Vladimiro Zagrebelsky, Danutė Jočienė, András Sajó, Nona Tsotsoria, Ișıl Karakaș, judges, and Françoise Elens-Passos, Deputy Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 26 February 2008, Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Ahmet Aslanbakan, is a Turkish national who was born in 1958 and is serving a prison sentence in Kırıkkale F-type prison.

Relying on Article 6 § 1 of the Convention, the applicant complained that the length of the criminal proceedings brought against him had exceeded the reasonable time requirement (the criminal proceedings have already lasted twenty-seven years and are still pending). THE LAW On 23 February 2009 the Court received the following declaration from the Government: “I declare that the Government of Turkey offer to pay ex gratia 15,000 (fifteen thousand) euros to Mr Ahmet Aslanbakan with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights. This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be converted into Turkish liras at the rate applicable on the date of payment, and will be free of any taxes that may be applicable.

It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.” On 16 March 2009 the Court received the following declaration signed by the applicant: “I note that the Government of Turkey are prepared to pay me ex gratia the sum of 15,000 (fifteen thousand) euros with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be converted into Turkish liras at the rate applicable on the date of payment, and will be free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. From the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. I accept the proposal and waive any further claims against Turkey in respect of the facts giving rise to this application.

I declare that this constitutes a final resolution of the case.” The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no public policy reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1 in fine of the Convention). Nevertheless, in the particular circumstances of the case, the Court considers that the State should still ensure that all necessary steps are taken to allow the trial to be concluded as speedily as possible, taking into account the requirements of the proper administration of justice (see Katic v. Serbia (dec.), no. 13920/04, ECHR 4 March 2008). In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Françoise Elens-Passos Françoise Tulkens Deputy Registrar President