FERRARI v. SLOVENIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
FERRARI v. SLOVENIA (CtEDO, 2009)
Decizia nr. 21088/04, de către Nino FERRARI împotriva Sloveniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 22 septembrie 2009 în calitate de cameră compusă din: Josep Casadevall, președinte, Elisabet Fura, Boštjan M. Zupančič, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Luis López Guerra, Ann Power, judecători și Santiago Quesada, grefierul secțiunii Având în vedere cererea depusă la 26 mai 2004, având în vedere observațiile scrise ale părților și soluționarea prietenoasă a ajuns în ceea ce privește durata procedurii, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dl Nino Ferrari, este un național sloven care s-a născut în 1948 și trăiește în Radovljica. El nu a fost reprezentat în fața Curții. Guvernul sloven („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Lucijan Bembič, Procuror general de stat. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 22 septembrie 1999, în contextul unui litigiu imobiliar, reclamantul a introdus o acțiune în fața Curții Locale Radovljica ( Okrajno sodišče/Radovljici ) împotriva A.P. La 4 noiembrie 2002, reclamantul a depus o propunere de modificare a locului. Această cerere a fost respinsă de Curtea Supremă la 11 decembrie 2002. La 1 decembrie 2003, reclamantul a solicitat Curtea Locală Radovljica să organizeze o audiere în acest caz. La 11 noiembrie 2005, reclamantul și-a retras cererea în vederea încheierii procedurii.Legea internă relevantă Actul privind protecția dreptului la un proces fără întârziere (Zakon o varstvu pravice do sojenja brez nepotrebnega odlašanja , Jurnalul Oficial nr. 49/2006 – „Legea 2006”) a devenit operațională la 1 ianuarie 2007. Secțiunea 25 stabilește următoarele norme tranzitorii în ceea ce privește cererile deja întârziate în fața Curții: Secțiunea 25 - Satisfacție echitabilă pentru prejudiciile suferite înainte de punerea în aplicare a prezentei acte „(1) În cazurile în care încălcarea dreptului la un proces fără întârziere nejustificată a încetat deja și partea a depus o cerere de justă satisfacție față de instanța internațională înainte de data punerii în aplicare a prezentei acte, Biroul Procurorului de Stat oferă părții o soluție cu privire la valoarea satisfăcării juste în termen de patru luni de la data primirii cazului menționat de instanța internațională pentru procedura de decontare. Partea prezintă o propunere de decontare Biroului Procurorului de Stat în termen de două luni de la data primirii propunerii Biroului Procurorului de Stat. Biroul Procurorului de Stat decide asupra propunerii cât mai curând posibil și în termen de patru luni cel târziu.... (2) În cazul în care propunerea de soluționare menționată la alineatul (1) din prezenta secțiune nu este aderată la Biroul Procurorului de Stat și partea nu a negociat un acord în termen de patru luni de la data la care partea a depus propunerea, partea poate aduce o acțiune în fața instanței competente în temeiul prezentei Acte. Părțile pot iniția o acțiune în termen de șase luni de la primirea Biroului Procurorului de Stat pentru a răspunde că propunerea părții menționate în paragraful anterior nu a fost aderată la, sau după expirarea termenului stabilit în paragraful anterior pentru ca Biroul Procuror de Stat să decidă să procedeze la soluționare. Indiferent de tipul sau valoarea cererii, dispozițiile Legii de procedură civilă privind cererile mici se aplică în fața unei instanțe.” COMPLAINTE Reclamantul s-a plâns în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție cu privire la lungimea și nedreptățile procedurii. Reclamantul s-a plâns în continuare în temeiul art. 13 HOTĂRÂREA La 27 octombrie 2008, guvernul contestat a fost informat cu privire la prezenta cerere în temeiul articolului 54 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul de procedură. La 26 martie 2009, Procurorul de Stat a trimis reclamantului o propunere de soluționare în temeiul articolului 25 din Legea 2006 (a se vedea „Legea internă relevantă” de mai sus). În propunerea sa, Procurorul de Stat a recunoscut încălcarea dreptului la un proces într-un timp rezonabil și s-a oferit să plătească reclamantului 2.160 euro (EUR) pentru prejudiciu moral. La 6 mai 2009, reclamantul a informat, în scris, Curtea că cazul a fost rezolvat la nivel intern și că dorește să își retragă în întregime cererea. Curtea reamintește art. 37 din Convenție, care, în partea relevantă, citește după cum urmează: „1. Curtea poate, în orice etapă a procedurii, să decidă să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la concluzia că (a) reclamantul nu intenționează să își continue cererea; sau (b) chestiunea a fost rezolvată; ... Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii în cazul în care respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția și în Protocolurile sale, este necesar. Curtea ia act de faptul că, după soluționarea atinsă între părți, problema a fost rezolvată la nivel intern și că reclamantul nu dorește să își continue cererea (art. 37 alineatul (1) literele (a) și (b) din convenție). Se constată că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție sau în protocolele sale, nu necesită continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă în conformitate cu art. 37 §§ § 1 a) și b) din Convenție. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate pentru a elimina aplicarea din lista de cazuri. Santiago Quesada Josep Casadevall Președintele grefierului