Ferrari împotriva Sloveniei

Decizia nr. 21088/04, de către Nino FERRARI împotriva Sloveniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 22 septembrie 2009 în calitate de cameră compusă din: Josep Casadevall, președinte, Elisabet Fura, Boštjan M. Zupančič, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Luis López Guerra, Ann Power, judecători și Santiago Quesada, grefierul secțiunii Având în vedere cererea depusă la 26 mai 2004, având în vedere observațiile scrise ale părților și soluționarea prietenoasă a ajuns în ceea ce privește durata procedurii, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dl Nino Ferrari, este un național sloven care s-a născut în 1948 și trăiește în Radovljica. El nu a fost reprezentat în fața Curții.

Guvernul sloven („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Lucijan Bembič, Procuror general de stat. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 22 septembrie 1999, în contextul unui litigiu imobiliar, reclamantul a introdus o acțiune în fața Curții Locale Radovljica ( Okrajno sodišče/Radovljici ) împotriva A.P. La 4 noiembrie 2002, reclamantul a depus o propunere de modificare a locului. Această cerere a fost respinsă de Curtea Supremă la 11 decembrie 2002. La 1 decembrie 2003, reclamantul a solicitat Curtea Locală Radovljica să organizeze o audiere în acest caz.

La 11 noiembrie 2005, reclamantul și-a retras cererea în vederea încheierii procedurii.Legea internă relevantă Actul privind protecția dreptului la un proces fără întârziere (Zakon o varstvu pravice do sojenja brez nepotrebnega odlašanja , Jurnalul Oficial nr. 49/2006 – „Legea 2006”) a devenit operațională la 1 ianuarie 2007. Secțiunea 25 stabilește următoarele norme tranzitorii în ceea ce privește cererile deja întârziate în fața Curții: Secțiunea 25 - Satisfacție echitabilă pentru prejudiciile suferite înainte de punerea în aplicare a prezentei acte „(1) În cazurile în care încălcarea dreptului la un proces fără întârziere nejustificată a încetat deja și partea a depus o cerere de justă satisfacție față de instanța internațională înainte de data punerii în aplicare a prezentei acte, Biroul Procurorului de Stat oferă părții o soluție cu privire la valoarea satisfăcării juste în termen de patru luni de la data primirii cazului menționat de instanța internațională pentru procedura de decontare.

Partea prezintă o propunere de decontare Biroului Procurorului de Stat în termen de două luni de la data primirii propunerii Biroului Procurorului de Stat. Biroul Procurorului de Stat decide asupra propunerii cât mai curând posibil și în termen de patru luni cel târziu… (2) În cazul în care propunerea de soluționare menționată la alineatul (1) din prezenta secțiune nu este aderată la Biroul Procurorului de Stat și partea nu a negociat un acord în termen de patru luni de la data la care partea a depus propunerea, partea poate aduce o acțiune în fața instanței competente în temeiul prezentei Acte. Părțile pot iniția o acțiune în termen de șase luni de la primirea Biroului Procurorului de Stat pentru a răspunde că propunerea părții menționate în paragraful anterior nu a fost aderată la, sau după expirarea termenului stabilit în paragraful anterior pentru ca Biroul Procuror de Stat să decidă să procedeze la soluționare.

Indiferent de tipul sau valoarea cererii, dispozițiile Legii de procedură civilă privind cererile mici se aplică în fața unei instanțe.” COMPLAINTE Reclamantul s-a plâns în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție cu privire la lungimea și nedreptățile procedurii. Reclamantul s-a plâns în continuare în temeiul art. 13 HOTĂRÂREA La 27 octombrie 2008, guvernul contestat a fost informat cu privire la prezenta cerere în temeiul articolului 54 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul de procedură. La 26 martie 2009, Procurorul de Stat a trimis reclamantului o propunere de soluționare în temeiul articolului 25 din Legea 2006 (a se vedea „Legea internă relevantă” de mai sus). În propunerea sa, Procurorul de Stat a recunoscut încălcarea dreptului la un proces într-un timp rezonabil și s-a oferit să plătească reclamantului 2.160 euro (EUR) pentru prejudiciu moral.

La 6 mai 2009, reclamantul a informat, în scris, Curtea că cazul a fost rezolvat la nivel intern și că dorește să își retragă în întregime cererea. Curtea reamintește art. 37 din Convenție, care, în partea relevantă, citește după cum urmează: „1. Curtea poate, în orice etapă a procedurii, să decidă să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la concluzia că (a) reclamantul nu intenționează să își continue cererea; sau (b) chestiunea a fost rezolvată; ... Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii în cazul în care respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția și în Protocolurile sale, este necesar. Curtea ia act de faptul că, după soluționarea atinsă între părți, problema a fost rezolvată la nivel intern și că reclamantul nu dorește să își continue cererea (art. 37 alineatul (1) literele (a) și (b) din convenție).

Se constată că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție sau în protocolele sale, nu necesită continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă în conformitate cu art. 37 §§ § 1 a) și b) din Convenție. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate pentru a elimina aplicarea din lista de cazuri. Santiago Quesada Josep Casadevall Președintele grefierului

THIRD SECTION

DECISION Application no. 21088/04 by Nino FERRARI against Slovenia The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 22 September 2009 as a Chamber composed of: Josep Casadevall, President, Elisabet Fura, Boštjan M. Zupančič, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Luis López Guerra, Ann Power, judges, and Santiago Quesada, Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 26 May 2004, Having regard to the written submissions of the parties, and the friendly settlement reached in respect of the length of the proceedings, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Nino Ferrari, is a Slovenian national who was born in 1948 and lives in Radovljica.

He was not represented before the Court. The Slovenian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr Lucijan Bembič, State Attorney-General. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. On 22 September 1999, in the context of a real estate dispute, the applicant brought an action before the Radovljica Local Court ( Okrajno sodišče v Radovljici ) against A.P. On 4 November 2002 the applicant lodged a motion to change the venue. This request was rejected by the Supreme Court on 11 December 2002. On 1 December 2003 the applicant requested Radovljica Local Court to hold a hearing in the case. On 11 November 2005 the applicant withdrew his claim with a view to terminating the proceedings.

Relevant domestic law The Act on the Protection of the Right to a Trial without Undue Delay (Zakon o varstvu pravice do sojenja brez nepotrebnega odlašanja , Official Journal, No. 49/2006 – “the 2006 Act”) became operational on 1 January 2007. Section 25 lays down the following transitional rules in relation to the applications already pending before the Court: Section 25 - Just satisfaction for damage sustained prior to implementation of this Act “(1) In cases where a violation of the right to a trial without undue delay has already ceased and the party had filed a claim for just satisfaction with the international court before the date of implementation of this Act, the State Attorney’s Office shall offer the party a settlement on the amount of just satisfaction within four months after the date of receipt of the case referred by the international court for the settlement procedure.

The party shall submit a settlement proposal to the State Attorney’s Office within two months of the date of receipt of the proposal of the State Attorney’s Office. The State Attorney’s Office shall decide on the proposal as soon as possible and within a period of four months at the latest… (2) If the proposal for settlement referred to in paragraph 1 of this section is not acceded to or the State Attorney’s Office and the party fail to negotiate an agreement within four months after the date on which the party filed its proposal, the party may bring an action before the competent court under this Act. The party may bring an action within six months after receiving the State Attorney’s Office reply that the party’s proposal referred to in the previous paragraph was not acceded to, or after the expiry of the period fixed in the previous paragraph for the State Attorney’s Office to decide to proceed with settlement.

Irrespective of the type or amount of the claim, the provisions of the Civil Procedure Act concerning small claims shall apply in proceedings before a court.” COMPLAINTS The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention about the length and unfairness of the proceedings. The applicant further complained under Article 13 about the lack of effective remedy in respect of the unreasonable length of proceedings. THE LAW On 27 October 2008 the respondent Government were informed of the present application under Article 54 § 2(a) of the Rules of Court. On 26 March 2009 the State Attorney’s Office sent a settlement proposal to the applicant under section 25 of the 2006 Act (see “Relevant domestic law” above).

In its proposal, the State Attorney’s Office acknowledged the violation of the right to a trial within a reasonable time and offered to pay the applicant 2,160 euros (EUR) for non-pecuniary damage. On 6 May 2009 the applicant informed the Court, in writing, that the case had been settled at the domestic level and that he wished to withdraw his application in its entirety. The Court recalls Article 37 of the Convention which, in the relevant part, reads as follows: “1. The Court may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that (a) the applicant does not intend to pursue his application; or (b) the matter has been resolved; ... However, the Court shall continue the examination of the application if respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto so requires.

The Court takes note that following the settlement reached between the parties the matter has been resolved at the domestic level and that the applicant does not wish to pursue his application (Article 37 § 1 (a) and (b) of the Convention). It is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols does not require the examination of the application to be continued (Article 37 § 1 in fine of the Convention). In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list in accordance with Article 37 § 1 (a) and (b) of the Convention. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Santiago Quesada Josep Casadevall Registrar President