AFFAIRE SLIVENKO ET AUTRES CONTRE LA LETTONIE

Rezoluția CM/ResDH(2009)130 [1] Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Slivenko și alții împotriva Letoniei (Cercetarea nr. 48321/99, Hotărârea din 9 octombrie 2003 - Marea Cameră) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede monitorizarea de către Comitet a executării hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "deciziile"), Convenția Reamintind că încălcarea convenției constatată de Curte în acest caz privește expulzarea în Rusia a recurentelor, o mamă și fiica sa de 18 ani, fost rezident al Letoniei de origine rusă (încălcarea articolului 8) (a se vedea detaliile din anexă); După ce a invitat guvernul statului pârât să îl informeze cu privire la măsurile pe care le-a luat pentru a se conforma hotărârii Curții în temeiul obligației care îi revine în temeiul art. 46 alin. (1) din Convenție, care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție.

S-a asigurat că, în termenul stabilit, statul pârât a plătit reclamantului satisfacția echitabilă prevăzută în hotărâre (a se vedea detaliile din anexă), reamintind că constatările privind încălcarea de către Curte impun, pe lângă plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar - măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să șteargă consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARIE, după examinarea măsurilor luate de statul pârât (a se vedea anexa), că și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză și DECIDE de a închide examinarea.

Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2009)130 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârii în cauza Slivenko și alții împotriva Letoniei Rezumat introductiv al cauzei Cazul se referă la expulzarea în Rusia a recurentelor, fost rezident al Letoniei de origine rusă. Prima reclamantă, al cărei tată era militar în cadrul armatei sovietice, și-a petrecut întreaga viață în Letonia. A doua recurentă s-a născut în Letonia, unde a trăit până la data de 18 ani. În noiembrie 1994, recurentele au fost radiate din registrul rezidenților letoni (ca și cetățenii fostei URSS mai întâi) în temeiul Tratatului ruso-leton din 1994 privind retragerea forțelor armate rusești. Exmatricularea recurentelor a fost ordonată în august 1996. În plus, acestea au pierdut apartamentul în care au locuit.

Recurentele au contestat fără succes în fața instanțelor interne măsura de expulzare a Letoniei împotriva lor. În urma mai multor tentative de expulzare forțată, recurentele au aderat, în iulie 1999, la soțul primei recurente din Rusia și ulterior au dobândit cetățenia rusă. Ordinul de expulzare le interzicea intrarea în Letonia timp de 5 ani (interdicția a expirat la 20 august 2001) … Curtea Europeană a considerat că măsura de expulzare luată împotriva celor două recurente nu putea fi considerată necesară într-o societate democratică în măsura în care recurentele erau, la momentul respectiv, considerate ca fiind suficient de integrată în cadrul societății letone, în care o parte din familia lor (părinți sau bunici) continuă să locuiască legal.

Curtea a adăugat că prezența recurentelor în Letonia nu poate fi considerată o amenințare la adresa securității naționale doar pentru că făceau parte din familia unui fost militar al fostului URSS (din care au fost fiica și nepoata) care s-a pensionat în 1986 și nu a fost considerat el însuși ca prezentând un astfel de pericol (încălcarea articolului 8). Plata satisfacției echitabile și măsuri individuale Detalii privind satisfacția echitabilă Daune materiale Daune morale Proaspăte & de cheltuieli Total 000 EUR plătit la 23/12/2003 (b) La 29 martie 2006 s-a încheiat un acord amiabil între părți.

La 21 iunie 2006, ministrul de interne a adoptat o decizie cu privire la fiecare reclamantă, acordându-le permise de ședere permanente; aceste decizii au fost comunicate recurentelor, însoțite de permisul lor de ședere la 4 iulie 2006 și, respectiv, la 24 iulie 2006. Măsuri generale O traducere în letonă a hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului a fost publicată într-o revistă oficială Latvijas Vēstnesis la 27 noiembrie 2003 N 167(2932) și pe internet (www.vestnesis.lv) și pe site-ul web al agentului guvernamental (www.mkparstavis.am.gov.lv ). Hotărârea în versiunea letonă a fost, de asemenea, difuzată judecătorilor și o scurtă analiză a fost inclusă în Bench Book pentru judecători, publicată în 2004. Această chestiune a fost inclusă și în programul de formare profesională a judecătorilor și a asistenților în cadrul cursurilor administrative.

Deciziile administrative pe baza încălcării au fost deja declarate ilegale de tribunalele letone. III. Concluziile statului pârât Guvernul consideră că măsurile luate au remediat în totalitate consecințele pentru părțile solicitante ale încălcării convenției constatate de Curtea Europeană în acest caz, că aceste măsuri vor preveni încălcări similare și că, prin urmare, Letonia și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul miniștrilor la 3 decembrie 2009 în cea de-a 1072-a ședință a delegaților miniștrilor

Résolution CM/ResDH(2009)130 [1] Exécution de l'arrêt de la Cour européenne des droits de l'homme Slivenko et autres contre Lettonie (Requête n o 48321/99, arrêt du 9 octobre 2003 - Grande Chambre) Le Comité des Ministres, en vertu de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l'homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l'exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l'homme (ci-après nommées « la Convention » et « la Cour ») ; Vu l'arrêt transmis par la Cour au Comité une fois définitif ; Rappelant que la violation de la Convention constatée par la Cour dans cette affaire concerne l'expulsion vers la Russie des requérantes, une mère et sa fille de 18 ans, anciennes résidentes de Lettonie d'origine russe (violation de l'article 8) (voir détails dans l'Annexe) ; Ayant invité le gouvernement de l'Etat défendeur à l'informer des mesures qu'il a prises pour se conformer à l'arrêt de la Cour en vertu de l'obligation qui lui incombe au regard de l'article 46 paragraphe 1 de la Convention ; Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l'application de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention ; S'étant assuré que, dans le délai imparti, l'Etat défendeur a versé à la partie requérante,

la satisfaction équitable prévue dans l'arrêt (voir détails dans l'Annexe), Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l'adoption par l'Etat défendeur, si nécessaire : - de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par restitutio in integrum ; et - de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ; DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l'Etat défendeur (voir Annexe), qu'il a rempli ses fonctions en vertu de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire et DECIDE d'en clore l'examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2009)130 Informations sur les mesures prises afin de se conformer à l'arrêt dans l'affaire Slivenko et autres contre Lettonie Résumé introductif de l'affaire L'affaire concerne l'expulsion vers la Russie des requérantes, anciennes résidentes de Lettonie d'origine russe. La première requérante, dont le père était militaire au sein de l'armée soviétique, a passé toute sa vie en Lettonie. La seconde requérante est née en Lettonie où elle a vécu jusqu'à son expulsion à l'âge de 18 ans. En novembre 1994, les requérantes ont été radiées du registre des résidents lettons (comme « citoyens de l'ex-URSS ») en application du traité russo-letton de 1994 sur le retrait des forces armées russes.

L'expulsion des requérantes a été ordonnée en août 1996. De plus, elles ont perdu l'appartement dans lequel elles avaient vécu. Les requérantes ont contesté sans succès devant les tribunaux internes la mesure d'éloignement de Lettonie prise à leur encontre. Suite à plusieurs tentatives d'éloignement forcé, les requérantes ont rejoint, en juillet 1999, l'époux de la première requérante en Russie et par la suite ont acquis la nationalité russe. L'arrêté d'expulsion leur faisait interdiction d'entrer en Lettonie durant 5 années (l'interdiction a expiré le 20 août 2001) ; par la suite, elles ont été autorisées à y séjourner au maximum 90 jours par an.

La Cour européenne a estimé que la mesure d'éloignement prise à l'encontre des deux requérantes ne pouvait passer pour nécessaire dans une société démocratique dans la mesure où les requérantes étaient, à l'époque, considérées, comme suffisamment intégrées au sein de la société lettone, où une partie de leur famille (parents ou grands-parents) continue de résider légalement.

La Cour a ajouté que la présence des requérantes en Lettonie ne pouvait être considérée comme une menace pour la sécurité nationale simplement parce qu'elles appartenaient à la famille d'un ancien militaire de l'ex-URSS (dont elles étaient respectivement la fille et la petite-fille) qui avait pris sa retraite en 1986, et n'était pas lui-même considéré comme présentant un tel danger (violation de l'article 8). I. Paiement de la satisfaction équitable et mesures individuelles a) Détails de la satisfaction équitable Dommage matériel Dommage moral Frais & dépens Total - 20 000 EUR - 20 000 EUR Payé le 23/12/2003 b) Mesures individuelles Un règlement amiable a été conclu le 29 mars 2006 entre les parties.

Le 21 juin 2006, le Ministre de l'Intérieur a adopté une décision à l'égard de chacune des requérantes, leur accordant des permis de séjour permanents. Ces décisions ont été communiquées aux requérantes, accompagnées de leur permis de séjour respectivement le 4 juillet 2006 et le 24 juillet 2006. II. Mesures générales Une traduction en letton de l'arrêt de la Cour européenne des Droits de l'Homme a été publiée dans un périodique officiel Latvijas Vēstnesis le 27 novembre 2003 N o 167(2932) et sur Internet ( www.vestnesis.lv ) ainsi que sur le site Internet de l'Agent du Gouvernement ( www.mkparstavis.am.gov.lv ). L'arrêt en version lettone a également été diffusé aux juges et une courte analyse a été incluse dans le Bench Book pour les juges, publié en 2004. Cette question a également été incluse dans le programme de formation professionnelle des juges et des assistants au sein des cours administratives.

Les décisions administratives à la base de la violation ont déjà été déclarées illégales par les cours lettones. III. Conclusions de l'Etat défendeur Le gouvernement estime que les mesures prises ont entièrement remédié aux conséquences pour les parties requérantes de la violation de la Convention constatée par la Cour européenne dans cette affaire, que ces mesures vont prévenir des violations semblables et que la Lettonie a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l'article 46, paragraphe 1, de la Convention. [1] Adoptée par le Comité des Ministres le 3 décembre 2009 lors de la 1072e réunion des Délégués des Ministres