Această versiune a fost rectificată la 26 februarie 2026 în conformitate cu art. 81 din Regulamentul de procedură nr. 18756/23 Arkadiusz LEשNIEWSKI împotriva Poloniei (a se vedea tabelul apendice) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședința la 4 decembrie 2025 în calitate de comitet compus din: Frédéric Krenc , Președintele Davor Derenčinović , Alain Chablais , judecători și Viktoriya Maradodina , În ceea ce privește cererea depusă la 2 ianuarie 2024, având în vedere declarația depusă de Guvernul contestat care solicită Curții să pună în aplicare cererea din lista cazurilor, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIMENTE Detaliile reclamantului sunt prezentate în tabelul adăugat. Reclamantul a fost reprezentat de doamna M. Smołka, un avocat care practică în Gliwice. Plângerile reclamantului în temeiul articolului 5 § 3 din Convenție privind lungimea excesivă a detenției anterioare au fost comunicate guvernului polonez („Guvernul”). DREPTUL Guvernul a informat Curții că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării problemelor formulate de aceste plângeri și a solicitat în continuare Curții să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Guvernul a recunoscut lungimea excesivă a detenției anterioare, oferindu-se reclamantului sumele detaliate în tabelul adăugat și a invitat Curtea să elimine cererea din lista cazurilor în conformitate cu art. 37 §§ § c) din Convenție. Sumele ar fi convertite în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data plății și ar fi plătite în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții. În cazul în care nu s-au plătit aceste sume în termenul de trei luni menționat anterior, guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pentru acestea, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului. Reclamantul a fost trimis termenii declarației unilaterale ale Guvernului cu câteva săptămâni înainte de data prezentei decizii. Curtea nu a primit un răspuns din partea reclamantului care acceptă termenii declarației. Curtea remarcă că art. 37 §§ §§ c) îi permite să scoată un caz din lista sa dacă: „... din orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. Astfel, aceasta poate elimina cererile în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului (a se vedea, în special, Tahsin Acar c. Turcia) Hotărârea (obiecții preliminare) [GC], nr. 26307/95, §§ 77, CEDO 2003-VI). Curtea a stabilit o jurisprudență clară și extinsă privind plângerile referitoare la lungimea excesivă a detenției preventive (a se vedea, de exemplu, Kauczor c. Polonia, nr. 45219/06, 3 februarie 2009 și Celejewski c. Polonia, nr. 17584/04, 4 mai 2006). Remarcarea admiterilor conținute în declarația Guvernului, precum și cuantumul compensației propus – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 § litera (c)). Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în Protocolurile sale, nu impune să continue examinarea cererii (art. 37 § amendă În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea poate fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (a se vedea Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din lista. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de termenii declarației guvernului contestat și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în acest articol; decide să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § litera (c) din Convenție. Adoptată în engleză și notificată în scris la 8 ianuarie 2026. Viktoriya Maradudina Frédéric Krenc Președintele Adjunct Registrul interimar ANNEXĂ Cererea de depunere a plângerilor în temeiul articolului 3 din Convenție (lungimea excesivă a detenției preliminare) Cerere nr. Data introducerii Numele reclamantului Anul nașterii Numele și locația Reprezentantului Data primirii declarației guvernamentale Data primirii observațiilor reclamantului, dacă este cazul Sumele acordate pentru prejudiciu material și moral și costurile și cheltuielile pe cerere (în euro) [1] [1] 18756/23 02/01/2024 Arkadiusz LEשNIEWSKI 1982 Smołka Marta Gliwice 17/07/2025 16/10/2025 6,750 [1] Rectificat la 26 februarie 2026. Oricând au existat două coloane separate: una cu privire la prejudiciu material și moral cu suma EUR 6,500 Aceste sume au fost adăugate și suma de 6,750 EUR este acum plasată într-o coloană cu privire la prejudiciu material și moral, precum și la costurile și cheltuielile. [1] În plus, orice impozit care poate fi imputabil reclamantului
This version was
rectified
on 26 February 2026
under Rule 81 of the Rules of Court
Application no. 18756/23
Arkadiusz LEŚNIEWSKI
against Poland
(see appended table)
The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 4
December
2025 as a Committee composed of:
Frédéric Krenc
, President
,
Davor Derenčinović,
Alain Chablais
, judges
,
and Viktoriya Maradudina,
Acting Deputy Section Registrar,
Having regard to the above application lodged on 2
January 2024,
Having regard to the declaration submitted by the respondent Government requesting the Court to strike the application out of the list of cases,
Having deliberated, decides as follows:
FACTS AND PROCEDURE
The applicant’s details are set out in the appended table.
The applicant was represented by Ms M. Smołka, a lawyer practising in Gliwice.
The applicant’s complaints under Article 5 § 3 of the Convention concerning the excessive length of pre-trial detention were communicated to the Polish Government (“the Government”).
The Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issues raised by these complaints. They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article
37 of the Convention.
The Government acknowledged the excessive length of pre-trial detention. They offered to pay the applicant the amounts detailed in the appended table and invited the Court to strike the application out of the list of cases in accordance with Article
37 §
1
(c) of the Convention. The amounts would be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable on the date of payment, and would be payable within three months from the date of notification of the Court’s decision. In the event of failure to pay these amounts within the above-mentioned three-month period, the Government undertook to pay simple interest on them, from the expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.
The payment will constitute the final resolution of the case.
The applicant was sent the terms of the Government’s unilateral declaration several weeks before the date of this decision. The Court has not received a response from the applicant accepting the terms of the declaration.
The Court observes that Article
37 §
1
(c) enables it to strike a case out of its list if:
“... for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”.
Thus, it may strike out applications under Article
37 §
1 (c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued (see, in particular, the
Tahsin Acar v.
Turkey
judgment (preliminary objections) [GC], no.
26307/95, §§
75
‑
The Court has established clear and extensive case-law concerning complaints relating to the excessive length of pre-trial detention (see, for example,
Kauczor v. Poland,
no. 45219/06, 3 February 2009 and
Celejewski v. Poland,
no. 17584/04, 4 May 2006).
Noting the admissions contained in the Government’s declaration as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application (Article
37 §
1
(c)).
In the light of the above considerations, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the application (Article
37 §
1
in
fine
).
Finally, the Court emphasises that, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declaration, the application may be restored to the list in accordance with Article
37 §
2 of the Convention (see
Josipović v.
Serbia
(dec.), no.
18369/07, 4
March 2008).
In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.
For these reasons, the Court, unanimously,
Takes note
of the terms of the respondent Government’s declaration and of the arrangements for ensuring compliance with the undertakings referred to therein;
Decides
to strike the application out of its list of cases in accordance with Article
37 §
1
(c) of the Convention.
Done in English and notified in writing on 8 January 2026.
Viktoriya Maradudina
Frédéric Krenc
Acting Deputy Registrar
President
Application raising complaints under Article
5
§
3 of the Convention
(excessive length of pre-trial detention)
Application no.
Date of introduction
Applicant’s name
Year of birth
Representative’s name and location
Date of receipt of Government’s declaration
Date of receipt of applicant’s comments, if any
Amount awarded for pecuniary and non-pecuniary damage and costs and expenses per application
(in euros)
[1]
[1]
18756/23
02/01/2024
Arkadiusz LEŚNIEWSKI
1982
Smołka Marta
Gliwice
17/07/2025
16/10/2025
6,750
[1]
Rectified on 26 February 2026. Originally there were two separate columns: one concerning pecuniary and non-pecuniary damage with the amount EUR
6,500
and another concerning costs and expenses with the amount EUR 250. These amounts were joined and the sum EUR 6,750 is now placed in one column concerning both: pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses.
[1]
Plus any tax that may be chargeable to the applicant