GREGURIC v. CROATIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
GREGURIC v. CROATIA (CtEDO, 2010)
PRIMEA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 33804/06, de către Tomo GREGURI în fața Croației Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 4 februarie 2010 în calitate de Cameră compusă de: Anatoly Kovler, Președintele, Nina Vajić, Khanlar Hajiyev, Dean Spielmann, Sverre Erik Jebens, Giorgio Malinverni, George Nicolaou, judecători și Søren Nielsen, grefierul secțiunii Având în vedere cererea depusă la 18 iulie 2006, având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după deliberare, hotărăște după cum urmează: PROCEDIU Cererea a fost depusă de dl Tomo Gregurić, un național croat născut în 1937 și trăiește în Zagreb. Guvernul croat („ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna Š. Stažnik. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata procedurii administrative și civile instituite în Septembrie 1981 și, respectiv, februarie 1989, cu privire la refuzul Curții Supreme de a examina meritele apelului său asupra punctelor de drept în aceste proceduri civile, precum și, în conformitate cu art. 1 din Protocolul nr. 1 al acestuia, despre lipsa de compensare pentru bunurile expropriate. La 21 decembrie 2009 și 13 ianuarie 2010, Curtea a primit declarații de decontare prietenoase semnate de părțile în temeiul căreia reclamantul a convenit să renunțe la orice alte cereri împotriva Croației în ceea ce privește faptele care dau naștere la această cerere împotriva unei întreprinderi de către guvern să-i plătească 7,500 de euro pentru a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, care vor fi convertite în kunas croate la rata aplicabilă la data plății, și care vor fi eliberate de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului. Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolele sale (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate Søren Nielsen Anatoly Kovler Președintele grefierului