Reclamantul s-a născut în 1961 și trăiește în Dnipropetrovsk. La 3 iulie 2002, reclamantul și-a manevrat neglijența în stradă și s-a prăbușit într-o altă mașină care a fost condusă de doamna Kh. Ca urmare a incidentului, dna Kh. a suferit contuzie și leziuni de severitate medie. În urma incidentului, reclamantul a fost acuzat de infracțiune, prevăzută la art. 286 § 1 din Codul Penal, de încălcarea normelor privind traficul care au determinat leziuni de severitate medie pentru victimă. La 5 iunie 2003, Curtea de District Dnipropetrovsky („Curtea de District”), având în vedere faptul că reclamantul nu a apar la audiere a cazului său, planificată pentru acea zi, a înlocuit angajamentul scris al reclamantului pentru detenția sa. Între 19 și 23 iunie 2003, reclamantul a fost supus tratamentului medical în Spitalul Dnipropetrovsk nr. 7. Potrivit reclamantului, el a fost vizitat acolo de ofițeri de poliție care l-au bătut și l-au păzit până la sfârșitul tratamentului medical. Ofițerii nu l-au permis să folosească toaleta și l-au împiedicat să-și vadă rudele și prietenii. La 23 iunie 2003, reclamantul a fost arestat și plasat într-o celulă la Departamentul de Poliție din districtul Dnipropetrovsk. 11. La 25 iunie 2003, Curtea Regională de Apel Dnipropetrovsk („Cortea de Apel”) a respins recursul reclamantului împotriva hotărârii din 5 iunie 2003 a Curții de District, declarând că, în temeiul dreptului intern, decizia nu a fost supusă recursului. 12. La 27 iunie 2003, reclamantul a fost transferat la Dnipropetrovsk nr. 3 Centrul de Detenție Pre-Trială („Dnipropetrovsk SIZO”). 13. La 3 iulie 2003, Curtea de District a declarat reclamantul vinovat de o infracțiune în temeiul articolului 286 § 1 din Codul penal și l-a condamnat la doi ani de „restricție a libertății” și la o interdicție de un an de conducere. La 14 și 15 iulie 2003, reclamantul s-a plâns la Președintele Curții de Apel și la Președintele Curții de Apel și la Președintele Curții Supreme, susținând că detenția sa a fost ilegală. La 21 iulie 2003, reclamantul a apelat împotriva hotărârii din 3 iulie 2003, susținând în mod specific că detenția sa a fost ilegală de atunci când, în primul rând, în conformitate cu dispozițiile articolului 155 din Codul de Procedință Penală, infracțiunile de care a fost acuzat nu implică posibilitatea de a fi deținută înainte de judecată și, în al doilea rând, art. 342 din același Cod, cu condiția ca acesta să fi fost eliberat imediat după ședința instanței din 3 iulie 2003. 16. La 6 octombrie 2003, Curtea de Apel a respins recursul reclamantului ca fiind nefondat și a susținut hotărârea din 3 iulie 2003, care a intrat în vigoare. Curtea de Apel a ordonat ca perioada de detenție a reclamantului să fie considerată ca parte a sentinței reclamantului. 17. La 19 decembrie 2003, reclamantul a fost eliberat din Dnipropetrovsk SIZO și a mutat la nu. La o dată neespecificată, reclamantul a depus un recurs de cassare împotriva hotărârii din 3 iulie 2003, susținând, în special, că detenția sa era contrară art. 155 și 342 din Codul de Procedură Penală și art. 107 din Codul de Muncire Correcțională. 19. La 23 decembrie 2004, Curtea Supremă a respins recursul reclamantului ca fiind nefondat. Acesta a remarcat, printre altele, că perioada de detenție a reclamantului în custodie a fost considerată ca parte a condamnării sale și, prin urmare, deficiențele procedurale care se plângeau, și anume, aplicarea măsurii preventive de detenție nu necesită anularea hotărârilor instanțelor inferioare. 20. Dispozițiile relevante din Codul se citesc după cum urmează: „Se pot impune următoarele tipuri de pedeapsă persoanelor care sunt considerate vinovate de crime: ... 8) arestarea; 9) restricția libertății; ... 11) închisoarea pentru un termen definit; 12) închisoarea pe viață. „Restricția libertății este un tip de pedeapsă care constă în menținerea unei persoane sub supraveghere într-o instituție deschisă, fără a izola o astfel de persoană de la societate și inclusiv o obligație pentru el de a lucra. ...” „1. Încălcarea normelor privind siguranța traficului sau utilizarea abuzivă a unui vehicul de către un șofer, dacă acest lucru rezultă în leziuni de severitate medie către victimă – este pedepsită fie cu o amendă de până la o sută de ori de venitul lunar fără impozitare, fie cu o muncă corecțională de până la doi ani, sau prin arestarea de până la șase luni, sau prin restricție a libertății de până la trei ani, combinată, dacă este necesar, cu o interdicție de conducere de până la trei ani. ...” 21. Capitolul 13 din Codul abordează măsurile preventive care pot fi aplicate în cursul procedurilor penale. Dispozițiile relevante din capitolul respectiv din Cod se citesc după cum urmează: „Măsurile preventive sunt următoarele: (1) o întreprindere scrisă de a nu se absoarbe; (2) o garanție personală; (3) garanția unei organizații publice sau colective de forțe de muncă; (3) cauțiunea (3-1); (4) detenția în custodie; (5) supravegherea de către comanda unei unități militare. Ca măsură temporară preventivă, un suspect poate fi reținut din motive și în conformitate cu procedura prevăzută la articolele 106, 115 și 165-2 din prezentul cod.” „Detenția în custodie ca măsură preventivă se aplică în cazurile privind infracțiunile pentru care legea prevede o pedeapsă de peste trei ani de închisoare. În circumstanțe excepționale, această măsură preventivă poate fi aplicată în cazurile privind infracțiunile pentru care legea prevede o pedeapsă de până la trei ani de închisoare. ...” „Dacă un inculpat nu a apărut la o audiere a instanței într-un caz în care aparența sa este obligatorie, fără un motiv valabil, ... instanța suspendă examinarea cazului ... în plus, instanța ... poate ordona apariția obligatorie a inculpatului și aplică o măsură preventivă mai severă ...” „La achitarea acuzatului, sau eliberarea sa de pedeapsă sau impunerea pedepsei, altele decât pedeapsa, instanța eliberează imediat pârâtul de la custodie în sala de judecată dacă este în detenție.” „În adoptarea unei hotărâri prin care pârâtul este condamnat la un anumit tip de pedeapsă, instanța ar trebui să ia în considerare chestiunea de aplicare a măsurii preventive pentru perioada înainte de intrarea în vigoare a hotărârii și are dreptul de a aplica noi măsuri preventive, sau de a modifica sau de a menține măsurile preventive care au fost aplicate mai devreme. Aplicarea unei astfel de măsuri preventive, precum detenția în custodie, este permisă numai din motivele prevăzute în articolele relevante din capitolul 13 din prezentul cod.” 22. Dispozițiile relevante ale Codului se citesc după cum urmează: „Persoanele condamnate la restricție a libertății trebuie să fie pedepsite în unități de tip liber („centre de corecție”) ...” „Persoanele condamnate la restricție a libertății se mută personal în locurile în care trebuie să își îndeplinească condamnările. ... În cazul în care o persoană condamnată la restricție de libertate este reținută, el sau ea va fi eliberat din centrul de detenție la intrarea în vigoare a condamnării. ... persoana condamnată, care este reținută în custodie până la intrarea în vigoare a hotărârii, se va muta la locul în care trebuie să își îndeplinească condamnarea în conformitate cu procedura pentru persoanele condamnate la închisoare. În ultimul caz, persoana condamnată este eliberată din custodie la sosirea sa la locul de îndeplinire a sentinței. ...” „Persoanele condamnate la restricții de libertate au dreptul: ... să aibă vizite nelimitate pe termen scurt și vizite pe termen lung (de până la trei zile) o dată pe lună; să părăsească centrul de corecție pentru perioade scurte, cu permisiunea adecvată ... Persoanele condamnate la restricții de libertate sunt obligate: ... să lucreze cu diligență la locul desemnat; să rămână sub supraveghere în centrul correctional și să-l părăsească numai prin permisiunea specială emise de administrarea centrului correctional... să trăiască, în general, în dormitori speciale ... După șase luni de la condamnare, persoanele care nu au încălcat normele disciplinare pot fi autorizate să trăiască în afara dormitorilor cu familiile lor ... Acele persoane trebuie să apară la centrul de corecție pentru înregistrare de cel puțin patru ori pe săptămână. ...” 23. Secțiunea 7 din Lege se citește după cum urmează: „... Cerințele de bază ale regimului de detenție anterioară sunt izolația deținuților, supravegherea deplină a acestora și separarea reciprocă, conform art. 8 din prezenta Lege...” 24. Celelalte dispoziții relevante ale prezentei Acte care descriu regimul de detenție anterioară pot fi găsite în judecată în cazul Dvoynykh v. Ucraina (nr. 72277/01, §§ 33-36, 12 octombrie 2006).
5.The applicant was born in 1961 and lives in Dnipropetrovsk. 6. On 3 July 2002 the applicant manoeuvred his car negligently in the street and crashed into another car which was being driven by a Ms Kh. As a result of the incident, Ms Kh. sustained concussion and injuries of medium severity. 7. Following the incident, the applicant was charged with the crime, set out in Article 286 § 1 of the Criminal Code, of breaching traffic rules resulting in injuries of medium severity to the victim. As a preventive measure, the applicant signed a written undertaking not to abscond. 8. On 5 June 2003 the Dnipropetrovskyy District Court (“the District Court”), taking note of the fact that the applicant had failed to appear at the hearing of his case, scheduled for that day, replaced the written undertaking by the applicant for his detention in custody. 9. Between 19 and 23 June 2003, the applicant was undergoing medical treatment in Dnipropetrovsk no. 7 City Hospital. According to the applicant, he was visited there by police officers who handcuffed him and guarded him until the end of the medical treatment. The officers allegedly did not allow him to use the toilet and prevented him from seeing his relatives and friends. The applicant did not complain to the investigating authorities on account of the conduct of the police officers. 10. On 23 June 2003 the applicant was arrested and placed in a cell at the Dnipropetrovsk District Police Department. 11. On 25 June 2003 the Dnipropetrovsk Regional Court of Appeal (the “Court of Appeal”) rejected the applicant's appeal against the decision of 5 June 2003 of the District Court, stating that, under domestic law, the decision was not subject to appeal. 12. On 27 June 2003 the applicant was transferred to the Dnipropetrovsk no. 3 Pre-Trial Detention Centre (“the Dnipropetrovsk SIZO”). 13. On 3 July 2003 the District Court found the applicant guilty of a crime under Article 286 § 1 of the Criminal Code and sentenced him to two years' “restriction of liberty” and a one-year driving ban. It further stated that the sentence should be calculated from 23 June 2003 and maintained the preventive measure (detention in custody) in respect of the applicant. 14. On 14 and 15 July 2003 the applicant complained to the President of the Court of Appeal and the President of the Supreme Court, alleging that his detention in custody had been unlawful. The complaints were unsuccessful. 15. On 21 July 2003 the applicant appealed against the judgment of 3 July 2003, alleging specifically that his detention had been unlawful since, first, under the provisions of Article 155 of the Code of Criminal Procedure the crime he was charged with did not entail the possibility of pre-trial detention, and, secondly, Article 342 of the same Code provided that he should have been released immediately after the court hearing of 3 July 2003. 16. On 6 October 2003 the Court of Appeal dismissed the applicant's appeal as unfounded and upheld the judgment of 3 July 2003, which then came into effect. The Court of Appeal ordered that the period of the applicant's detention in custody should be reckoned as a part of the applicant's sentence. 17. On 19 December 2003 the applicant was released from the Dnipropetrovsk SIZO, and moved to no. 133 Correctional Centre to serve his sentence. 18. On an unspecified date the applicant lodged a cassation appeal against the judgment of 3 July 2003, contending, in particular, that his detention in custody had been contrary to Articles 155 and 342 of the Code of Criminal Procedure and Article 107 of the Correctional Labour Code. 19. On 23 December 2004 the Supreme Court dismissed the applicant's cassation appeal as unfounded. It noted, inter alia, that the period of the applicant's detention in custody had been reckoned as a part of his sentence and therefore the procedural shortcomings complained of, namely, the application of the preventive measure of detention did not necessitate the quashing of the judgments of the lower courts. 20. The relevant provisions of the Code read as follows: “The following types of punishment may be imposed on persons who are found guilty of crimes: ... 8) arrest; 9) restriction of liberty; ... 11) imprisonment for a defined term; 12) life imprisonment.” “Restriction of liberty is a type of punishment which consists in holding a person under supervision in an open-prison-type establishment without isolating such a person from society and including an obligation on him or her to work. ...” “1. Violation of traffic safety rules or misuse of a vehicle by a driver, if this results in injuries of medium severity to the victim, – shall be punished either by a fine in an amount of up to one hundred times the tax -free monthly income, or by correctional work for up to two years, or by arrest for up to six months, or by restriction of liberty for up to three years, combined, if required, with a driving ban for up to three years. ...” 21. Chapter 13 of the Code deals with preventive measures that can be applied in the course of criminal proceedings. The relevant provisions of that Chapter of the Code read as follows: “The preventive measures are as follows: (1) a written undertaking not to abscond; (2) a personal guarantee; (3) the guarantee of a public organisation or labour collective; (3-1) bail; (4) detention in custody; (5) supervision by the command of a military unit. As a temporary preventive measure, a suspect may be detained on the grounds and pursuant to the procedure provided for by Articles 106, 115 and 165-2 of this Code.” “Detention in custody as a preventive measure shall be applied in cases concerning crimes for which the law envisages a punishment of more than three years' imprisonment. In exceptional circumstances this preventive measure can be applied in cases concerning crimes for which the law envisages a punishment of up to three years' imprisonment. ...” “If a defendant fails to appear at a court hearing in a case in which his appearance is obligatory, without a valid reason, ... the court shall adjourn consideration of the case ... In addition, the court ... may order the defendant's compulsory appearance and apply a more severe preventive measure ...” “Upon the acquittal of the defendant, or his release from sentence, or the imposition on him of a punishment other than imprisonment, the court shall immediately release the defendant from custody in the courtroom if he or she is in detention.” “When adopting a judgment by which the defendant is sentenced to a certain type of punishment, the court should consider the question of applying the preventive measure for the period before the judgment comes into effect, and has the right to apply new preventive measures, or quash, change, or maintain the preventive measures that have been applied earlier. Application of such a preventive measure as detention in custody shall be permissible only on the grounds set out in relevant Articles of Chapter 13 of this Code.” 22. The relevant provisions of the Code read as follows: “Persons sentenced to restriction of liberty shall undergo their punishment in open-prison-type establishments (“correctional centres”) ...” “Persons sentenced to restriction of liberty shall personally relocate to the places in which they are to serve their sentences. ... If a person sentenced to restriction of liberty is detained, he or she shall be released from the detention centre when the sentence comes into effect. ... the sentenced person, who is detained in custody until the judgment comes into effect, be moved to the place where they must serve their sentence in accordance with the procedure for persons sentenced to imprisonment. In the latter case the sentenced person shall be released from custody upon his or her arrival at the place of serving the sentence. ...” “Persons sentenced to restriction of liberty shall be entitled: ...to have unlimited short-term visits and long-term visits (of up to three days) once a month; to leave the correctional centre for short periods of time, with appropriate permission ... Persons sentenced to restriction of liberty shall be obliged: ...to work diligently at the designated place; to remain under supervision in the correctional centre and to leave it only by special permission issued by the administration of the correctional centre... to live, as a rule, in special dormitories ... After six months of the sentence has been served, those persons who have not violated disciplinary rules may be allowed to live outside the dormitories with their families ... Those persons shall appear at the correctional centre for registration not more than four times a week. ...” 23. Section 7 of the Act reads as follows: “... The basic requirements of the pre-trial detention regime are the isolation of detainees, the full supervision of them and separation from each other, as provided by Section 8 of this Act ...” 24. The other relevant provisions of this Act describing the pre-trial detention regime can be found in the judgment in the case of Dvoynykh v. Ukraine (no. 72277/01, §§ 33-36, 12 October 2006).