Karoussiotis împotriva Portugaliei (extrase)

Reclamantul s-a născut în 1980 și trăiește în Krefeld (Germania). La 25 august 2001, a dat naștere unui copil în Germania al cărui tată, A., este un național portughez. În octombrie 2001 tatăl copilului a fost condamnat de Curtea Krefeld la cinci ani de închisoare pentru traficul de droguri. Excluderea sa din Germania a fost ordonată, a fost deportat în Portugalia în noiembrie 2004. 10. 11. În ianuarie 2005, însoțit de un unchi paternal, copilul s-a dus în Portugalia pentru a vizita tatăl său. 12. La 14 ianuarie 2005, reclamantul a călătorit în Portugalia pentru a-și colecta copilul. Ea s-a întors singur în Germania la 22 februarie 2005. 13. În martie 2005, reclamantul a depus, la Procuratura Generală Federală, o cerere de returnare a copilului în Germania, în conformitate cu Convenția de la Haga privind aspectele civile ale răpirii internaționale a copiilor din 25 octombrie 1980 („Convenția de la Haga”).

14. La 27 octombrie 2005, serviciul public german a trimis o cerere autorităților portugheze de a obține returnarea copilului, susținând că copilul a fost îndepărtat în mod incorect din Portugalia în încălcarea articolului 3 din Convenția de la Haga. 15. Cererea a fost servită tatălui copilului, care s-a opus la întoarcere. a respins, în special, faptul că îndepărtarea copilului a fost greșită și a declarat că decizia pentru călătoria copilului a fost luată de ambii părinți. El a explicat că mișcarea copilului a fost decisă de ambii părinți deoarece mama copilului a avut în vedere să se stabilească în Portugalia.

16. La 24 ianuarie 2006, Curtea de Familie Braga a pronunțat o hotărâre privind faptul că copilul nu ar trebui returnat în Germania, constatând că reținerea copilului în Portugalia nu a fost injustificată în sensul articolului 3 din Convenția de la Haga sau al articolului 11 din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 din 27 noiembrie 2003 privind jurisdicția și recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materie de responsabilitate parentală („Regulamentul nr. 2201/2003 al Consiliului”). La 2 februarie 2006, reclamanta a apelat împotriva hotărârii în fața Curții de Apel Guimarães, printre altele, argumentând că nu a fost auzită de Curtea de Familie Braga. 18. Într-o hotărâre din 21 iunie 2006, Curtea de Apel Guimarães a acordat reclamantului cererea.

Anulând hotărârea Curții de Familie Braga, Curtea de Apel a trimis cazul înapoi la ea, propunend în special să audă mama copilului. 19. Tatăl copilului a apelat împotriva hotărârii Curții de Apel Guimarães în fața Curții Supreme, care și-a respins recursul la 7 noiembrie 2006. 20. La 15 august 2007, în conformitate cu o scrisoare internațională de cerere a Curții de Familie Braga din 14 februarie 2007, mama a fost auzită de instanța Krefeld. 21. La 13 septembrie 2007, Curtea Krefeld a raportat la Curtea de Familie Braga, care a trimis înregistrarea audierii. 22. În hotărârea din 21 mai 2008, Curtea de Familie Braga a respins din nou cererea de returnare a copilului, constatand că îndepărtarea copilului nu a fost greșită, deoarece a fost convenit între cei doi părinți.

23. La 12 iunie 2008, reclamantul a depus un recurs în fața Curții de Apel Guimarães, care a fost respins prin hotărârea din 9 ianuarie 2009. 24. În hotărârea sa, Curtea de Apel a declarat: „... trebuie concluzionat că, de la momentul în care mama L. s-a întors în Germania fără fiul său, a început să fie reținut în mod incorect în Portugalia. Cererea sa de returnare a arătat categoric că nu dorește ca fiul ei să rămână în Portugalia.” 25. Deși Curtea de Apel a recunoscut că acest caz se referă la o situație de retenție greșită a unui copil, în conformitate cu Regulamentul Consiliului nr. 2201/2003 a considerat preferabil ca copilul să rămână în Portugalia din următoarele motive: „Datele cazului arată că copilul, care a fost îngrijit de străbunica sa din martie 2008, are o atașare emoțională deosebită față de ea, având în vedere în figura ei o mamă, până la punctul de a uita aproape imaginea mamei sale.

stră-bunico-sa este persoana care are grija de el zi-a-zi, cu tandrețe ... Mama foarte rar cheamă copilul ei, și atunci când face acest lucru, copilul nu consideră că este foarte important. Copilul îl vede pe străbunica sa, în stadiul actual al dezvoltării sale, ca o figură de autoritate care îi aduce securitatea și liniștea, așa cum se arată în comportamentul său la școală și în relațiile sale cu alții. El este mulțumit în mediul în care trăiește și a avut un succes foarte mare la școală.

În consecință, să-și schimbe mediul și să-l ia de la persoana cu care se relată ar risca să-i provoace prejudicii psihologice ... Toate condițiile sunt astfel îndeplinite pentru ca statul pârât să împiedice returnarea copilului, având în vedere interesul cel mai bun al copilului, care trebuie să aibă prioritate asupra liberei circulații a copiilor – chiar dacă acest lucru se face în condiții de siguranță – în conformitate cu art. 13 litera (b) din Convenția de la Haga [pentru aspectele civile ale răpirii internaționale a copilului] din 1980. Având în vedere faptul că întoarcerea în Germania ar fi dăunătoare pentru copil, statul pârât a acționat în conformitate cu art. 13 din Convenția de la Haga.” 26. La 2 martie 2005, procurorul public de la instanța Braga a deschis proceduri în ceea ce privește responsabilitățile parentale (regulament do Poder paternal) față de copil.

Custodia a fost acordată provizoriu tatălui. 27. La 3 octombrie 2005, Curtea de Familie Braga a organizat prima ședință de conciliere. Întrucât nu au ajuns la un acord, părinții au fost solicitați să depună plângeri. 28. La 19 octombrie 2005, reclamantul a depus plângeri. Subliniind că retenția copilului în Portugalia a fost ilegală, reclamantul a susținut că Curtea de Familie Braga nu are competență teritorială, deoarece, în opinia ei, instanța germană are competență în conformitate cu Regulamentul Consiliului nr. 2201/2003. 29. Tatăl copilului, în apelurile sale din 21 octombrie 2005, a cerut instanței să-i acorde custodia. 30. La 27 octombrie 2005, procurorul de la Curtea de Familie Braga a susținut că decizia ar trebui amânată până la încheierea procedurii dinaintea instanțelor germane privind returnarea copilului.

31. Într-o hotărâre din 31 iulie 2006, Curtea de Familie Braga a modificat alocarea provizorie a autorității parentale în ceea ce privește copilul, transferându-l la strămoaica copilului. 32. La 4 ianuarie 2008, reclamantul (reprezentat de avocatul ei) și tatăl copilului au solicitat în comun Curtea de Familie Braga să acorde custodia copilului reclamantului. 33. La 30 ianuarie 2008, reclamantul a solicitat instanței să accelereze procedura. 34. La 27 februarie 2008, tatăl copilului a fost retras în custodie în legătură cu o anchetă privind încarcerarea falsă, extorcarea, traficul de droguri, transportul ilegal de arme și furt. 35. La 10 martie 2008, reclamantul a reiterat cererea sa la Curtea de Familie Braga de a obține autoritatea parentală a copilului.

Într-o hotărâre din 4 aprilie 2008, instanța a respins cererea reclamantului, indicând faptul că procedura a fost rămasă. 36. La 15 mai 2008, străbunica copilului a solicitat instanței să acorde custodia permanentă a copilului. 37. În urma hotărârii Curții de Apel Guimarães din 9 ianuarie 2009, Curtea de Familie Braga a hotărât, la 3 mai 2009, că procedurile privind responsabilitățile parentale ar trebui reluate. 38. La 26 ianuarie și 15 mai 2009, reclamantul a solicitat Curtea de Familie Braga să își acorde custodia copilului, invocând acordul cu tatăl copilului. 39. Prin o scrisoare de cerere internațională, Curtea a solicitat informații de la serviciile sociale germane cu privire la circumstanțele sociale și financiare ale reclamantului.

40. La 12 octombrie 2009, Curtea de Familie Braga a primit rapoartele solicitate de autoritățile germane. La 20 octombrie 2009, acesta a primit un raport din serviciile sociale portugheze care arată situația generală a copilului în Portugalia. 41. Până în prezent, procedurile sunt încă în așteptare în fața Curții de Familie Braga. 42. La 2 aprilie 2008, reclamantul a depus o plângere în favoarea Comisiei Europene în care se presupune o încălcare a Regulamentului nr. 2201/2003 al Consiliului. Ea s-a plâns de lungimea excesivă a procedurii în fața Curții de Familie Braga, care se bazează pe art. 11 din regulament. 43. La 15 septembrie 2008, reclamantul a trimis diverse documente în sprijinul cererii sale Comisiei Europene.

44. La 7 mai 2009, Hotărârea Generală pentru Justiție, Libertate și Securitate a Comisiei a solicitat reclamantului informații suplimentare privind procedurile de returnare a copilului din motive de îndepărtare și reținere în mod incorect. La 15 iunie 2009, reclamantul a trimis aceste informații Direcției Generale, depunând o copie a hotărârii Curții de Apel a Guimarães din 9 ianuarie 2009. 45. Potrivit celor mai recente informații din partea reclamantului, de la 2 iulie 2010, procedurile inițiate astfel înainte ca Comisia Europeană să fie încă în așteptare… 48. Partea relevantă a articolului 17 din Tratatul privind Uniunea Europeană prevede următoarele: „1. Comisia promovează interesul general al Uniunii și ia inițiative adecvate în acest scop.

Acesta asigură aplicarea tratatelor și a măsurilor adoptate de instituțiile în temeiul acestora, supraveghează aplicarea dreptului Uniunii sub controlul Curții a Uniunii Europene, execută bugetul și gestionează programele, exercită funcții de coordonare, executiv și de gestionare, astfel cum se prevede în tratate. Cu excepția politicii externe și de securitate comune și a altor cazuri prevăzute în tratate, aceasta asigură reprezentarea externă a Uniunii și inițiează programarea anuală și multianuală a Uniunii în vederea realizării acordurilor interinstituționale.” 49. art. 258 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (ex-art. 226 din Tratatul de instituire a Comunității Europene) prevede următoarele: „Dacă Comisia consideră că un stat membru nu a îndeplinit o obligație în temeiul tratatelor, acesta emite un aviz motivat cu privire la această chestiune, după ce oferă statului în cauză posibilitatea de a-și prezenta observațiile.

În cazul în care statul în cauză nu respectă avizul în termenul stabilit de Comisie, acesta din urmă poate pune chestiunea în fața Curții a Uniunii Europene.” 50. În plus, partea relevantă a articolului 260 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (ex-art. 228 din Tratatul de instituire a Comunității Europene) prevede următoarele: „3… În cazul în care Curtea [de Justiție a Uniunii Europene] constată că există o încălcare, aceasta poate impune statului membru în cauză o plată forfetară sau o penalitate care nu depășește suma specificată de Comisie.

Obligația de plată intră în vigoare la data stabilită de Curte în hotărârea sa.” 51. Notă explicativă care însoțește formularul de plângere care urmează să fie adresat Comisiei Europene pentru nerespectarea legislației Uniunii Europene explică următoarele: „Toată persoana poate depune o plângere către Comisie cu privire la orice măsură (lege, reglementare sau acțiuni administrative) sau practică pe care o consideră incompatibilă cu o dispoziție sau un principiu al dreptului comunitar. Denumitorii nu trebuie să demonstreze un interes oficial în calea procedurii, nici nu trebuie să dovedească că sunt îngrijorați în principal și direct de încălcarea încălcării. Pentru a fi admisibilă, o plângere trebuie să se refere la o încălcare a dreptului comunitar de către un stat membru…

”

7. The applicant was born in 1980 and lives in Krefeld (Germany). 8. On 25 August 2001 she gave birth to a child in Germany whose father, A., is a Portuguese national. 9. In October 2001 the child’s father was sentenced by the court of Krefeld to five years’ imprisonment for drug trafficking. His exclusion from Germany having been ordered, he was deported to Portugal in November 2004. 10. The applicant and the child’s father separated while he was in prison. 11. In January 2005, accompanied by a paternal uncle, the child went to Portugal to visit his father. 12. On 14 January 2005 the applicant travelled to Portugal to collect her child. She returned alone to Germany on 22 February 2005. 13. In March 2005 the applicant lodged, with the Federal Attorney-General, a request for the child’s return to Germany in accordance with the Hague Convention on the Civil Aspects of International Child Abduction of 25 October 1980 (“the Hague Convention”).

14. On 27 October 2005 the German public prosecution service sent a request to the Portuguese authorities to obtain the child’s return, alleging that the child had been wrongfully removed from Portugal in breach of Article 3 of the Hague Convention. 15. The request was served on the child’s father, who opposed the return. A. denied, in particular, that the child’s removal had been wrongful and stated that the decision for the child’s trip had been taken by both parents. He explained that the child’s movement had been decided by both parents because the child’s mother had envisaged settling in Portugal.

16. On 24 January 2006 the Braga Family Court gave a judgment to the effect that the child should not be returned to Germany, finding that the child’s retention in Portugal was not wrongful within the meaning of Article 3 of the Hague Convention or of Article 11 of Council Regulation (EC) no. 2201/2003 of 27 November 2003 concerning jurisdiction and the recognition and enforcement of judgments in matrimonial matters and the matters of parental responsibility (“Council Regulation no. 2201/2003”). 17. On 2 February 2006 the applicant appealed against the judgment before the Guimarães Court of Appeal arguing, among other things, that she had not been heard by the Braga Family Court. 18. In a judgment of 21 June 2006, the Guimarães Court of Appeal granted the applicant’s request.

Annulling the judgment of the Braga Family Court, the Court of Appeal referred the case back to it, directing in particular that it should hear the child’s mother. 19. The child’s father appealed against the judgment of the Guimarães Court of Appeal before the Supreme Court, which dismissed his appeal on 7 November 2006. 20. On 15 August 2007, pursuant to an international letter of request from the Braga Family Court dated 14 February 2007, the mother was heard by the Krefeld court. 21. On 13 September 2007 the Krefeld court reported back to the Braga Family Court, sending the record of the hearing. 22. In a judgment of 21 May 2008, the Braga Family Court again rejected the request for the child’s return, finding that the child’s removal had not been wrongful as it had been agreed between the two parents.

23. On 12 June 2008 the applicant lodged an appeal before the Guimarães Court of Appeal. Her appeal was dismissed by a judgment of 9 January 2009. 24. In its judgment, the Court of Appeal stated: “... it must be concluded that from the time when the mother of L. returned to Germany without her son, he began to be wrongfully retained in Portugal. Her return request showed, categorically, that she did not wish her son to remain in Portugal.” 25. Even though the Court of Appeal recognised that the case concerned a situation of wrongful retention of a child, under the terms of Council Regulation no. 2201/2003, it found it preferable for the child to remain in Portugal for the following reasons: “The facts of the case show that the child, who has been looked after by his great-grandmother since March 2008, has a particular emotional attachment to her, seeing in her a mother figure, to the point of almost forgetting the image of his mother.

His great-grandmother is the person who takes care of him day-to-day, with tenderness ... The mother very rarely calls her child, and when she does so, the child does not consider it very important. The child sees his great-grandmother, at the current stage of his development, as a figure of authority who brings him security and tranquillity, as shown in his behaviour at school and in his relationships with others. He is content in the environment in which he lives and has been very successful at school.

Accordingly, to change his environment and take him away from the person to whom he relates would risk causing him psychological harm ... All the conditions are thus met for the respondent State to prevent the child’s return, in the light of the child’s best interests, which must take precedence over the free movement of children – even if this is done safely – in accordance with Article 13 (b) of the Hague Convention [on the Civil Aspects of International Child Abduction] of 1980. Taking the view that a return to Germany would be harmful for the child, the respondent State has acted in accordance with Article 13 of the Hague Convention.” 26. On 2 March 2005 the public prosecutor at the Braga court opened proceedings in respect of parental responsibilities (regulação do poder paternal) vis-à-vis the child.

Custody was provisionally awarded to the father. 27. On 3 October 2005 the Braga Family Court held its first conciliation hearing. As they failed to reach an agreement, the parents were requested to submit pleadings. 28. On 19 October 2005 the applicant filed her pleadings. Submitting that the child’s retention in Portugal was wrongful, the applicant argued that the Braga Family Court lacked territorial jurisdiction, as in her view the German courts had jurisdiction in accordance with Council Regulation no. 2201/2003. 29. The child’s father, in his pleadings of 21 October 2005, requested the court to award him custody. 30. On 27 October 2005 the public prosecutor at the Braga Family Court submitted that the decision should be deferred until the completion of the proceedings before the German courts concerning the child’s return.

31. In a decision of 31 July 2006, the Braga Family Court amended the provisional allocation of parental authority in respect of the child, transferring it to the child’s great-grandmother. 32. On 4 January 2008 the applicant (represented by her lawyer) and the child’s father jointly requested the Braga Family Court to award custody of the child to the applicant. 33. On 30 January 2008 the applicant requested the court to speed up the proceedings. 34. On 27 February 2008 the child’s father was remanded in custody in connection with an investigation into false imprisonment, extortion, drug trafficking, unlawful carrying of a weapon and theft. 35. On 10 March 2008 the applicant reiterated her request to the Braga Family Court to obtain parental authority of the child.

In a decision of 4 April 2008, the court dismissed the applicant’s request, indicating that the proceedings had been stayed. 36. On 15 May 2008 the child’s great-grandmother requested the court to grant her permanent custody of the child. 37. Following the judgment of the Guimarães Court of Appeal of 9 January 2009, the Braga Family Court decided on 3 May 2009 that the proceedings in respect of parental responsibilities should be resumed. 38. On 26 January and 15 May 2009 the applicant requested the Braga Family Court to award her custody of the child, invoking her agreement with the child’s father. 39. By an international letter of request, the court sought information from the German social services about the applicant’s social and financial circumstances.

40. On 12 October 2009 the Braga Family Court received the reports that had been requested from the German authorities. On 20 October 2009 it received a report from the Portuguese social services showing the child’s general situation of well-being in Portugal. 41. To date, the proceedings are still pending before the Braga Family Court. 42. On 2 April 2008 the applicant filed a complaint with the European Commission alleging an infringement of Council Regulation no. 2201/2003. She complained about the excessive length of the proceedings before the Braga Family Court, relying on Article 11 of the Regulation. 43. On 15 September 2008 the applicant sent various documents in support of her application to the European Commission.

44. On 7 May 2009 the Commission’s Directorate-General for Justice, Freedom and Security asked the applicant for additional information concerning the proceedings for the return of the child on grounds of wrongful removal and retention. On 15 June 2009 the applicant sent that information to the Directorate-General, submitting a copy of the Guimarães Court of Appeal’s judgment of 9 January 2009. 45. According to the most recent information from the applicant, dating from 2 July 2010, the proceedings thus initiated before the European Commission were still pending… 48. The relevant part of Article 17 of the Treaty on European Union provides as follows: “1. The Commission shall promote the general interest of the Union and take appropriate initiatives to that end.

It shall ensure the application of the Treaties, and of measures adopted by the institutions pursuant to them. It shall oversee the application of Union law under the control of the Court of Justice of the European Union. It shall execute the budget and manage programmes. It shall exercise coordinating, executive and management functions, as laid down in the Treaties. With the exception of the common foreign and security policy, and other cases provided for in the Treaties, it shall ensure the Union’s external representation.

It shall initiate the Union’s annual and multiannual programming with a view to achieving interinstitutional agreements.” 49. Article 258 of the Treaty on the Functioning of the European Union (formerly Article 226 of the Treaty establishing the European Community) provides as follows: “If the Commission considers that a member State has failed to fulfil an obligation under the Treaties, it shall deliver a reasoned opinion on the matter after giving the State concerned the opportunity to submit its observations. If the State concerned does not comply with the opinion within the period laid down by the Commission, the latter may bring the matter before the Court of Justice of the European Union.” 50. In addition, the relevant part of Article 260 of the Treaty on the Functioning of the European Union (formerly Article 228 of the Treaty establishing the European Community) provides as follows: “3…

If the Court [of Justice of the European Union] finds that there is an infringement it may impose a lump sum or penalty payment on the member State concerned not exceeding the amount specified by the Commission. The payment obligation shall take effect on the date set by the Court in its judgment.” 51. The explanatory note accompanying the complaint form to be addressed to the European Commission for non-compliance with European Union law explains as follows: “Anyone may lodge a complaint with the Commission against a member State about any measure (law, regulation or administrative action) or practice which they consider incompatible with a provision or a principle of Community law. Complainants do not have to demonstrate a formal interest in bringing proceedings.

Neither do they have to prove that they are principally and directly concerned by the infringement complained of. To be admissible, a complaint has to relate to an infringement of Community law by a member State… ”