Frankova împotriva Slovaciei

Decizia nr. 23292/10 de către Mária FRANKOVÁ împotriva Slovaciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 28 iunie 2011 în calitate de comitet compus din: Ineta Ziemele, Președintele, Ján Šikuta, Kristina Pardalos, judecători și Marialena Tsirli, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 9 aprilie 2010, având în vedere declarațiile formale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după deliberare, hotărăște după cum urmează: PROCEDURA Reclamantul, dna Mária Franková, este un cetățen slovac născut în 1955 și locuiește în Banská Bystrica. A fost reprezentată în fața Curții de către dna Z. Bejdová, un avocat practicant în Banská Bystrica.

Guvernul Republicii Slovace („ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna M. Pirošíková. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata procedurii civile care a început la 9 februarie 2004. La 21 octombrie 2009, Curtea Constituțională a respins plângerea reclamantului. Reclamantul a invocat, de asemenea, art. 13 din Convenția.

La 27 aprilie și 2 mai 2011, Curtea a primit declarații de decontare prietenoase semnate de părțile în temeiul căreia reclamantul a acceptat să renunțe la orice nouă plângere împotriva Slovaciei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri împotriva unei angajamente ale Guvernului de a-i plăti 2.100 euro pentru a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, care ar fi eliberate de orice impozite care ar putea fi aplicabile și plătibile în termen de trei luni de la data notificării deciziei luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu s-a plătit această sumă în termenul de trei luni, guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale.

Plata va constitui rezoluția finală a cazului. Curtea ia act de soluționarea prietenoasă achiziționată între părți și este mulțumit că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu constată niciun motiv pentru a justifica examinarea continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să excludă cererea din lista de cazuri. Marialena Tsirli Ineta Ziemele Președintele adjunct al grefierului

THIRD SECTION

DECISION Application no. 23292/10 by Mária FRANKOVÁ against Slovakia The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 28 June 2011 as a Committee composed of: Ineta Ziemele, President, Ján Šikuta, Kristina Pardalos, judges, and Marialena Tsirli, Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 9 April 2010, Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case, Having deliberated, decides as follows: PROCEDURE The applicant, Ms Mária Franková, is a Slovak national who was born in 1955 and lives in Banská Bystrica. She was represented before the Court by Ms Z. Bejdová, a lawyer practising in Banská Bystrica. The Government of the Slovak Republic (“the Government”) were represented by their Agent, Mrs M. Pirošíková.

The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention about the length of civil proceedings which started on 9 February 2004. On 21 October 2009 the Constitutional Court rejected the applicant’s complaint. The applicant also invoked Article 13 of the Convention. On 27 April and 2 May 2011 the Court received friendly settlement declarations signed by the parties under which the applicant agreed to waive any further claims against Slovakia in respect of the facts giving rise to this application against an undertaking by the Government to pay her 2,100 euros to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, which would be free of any taxes that may be applicable and payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights.

In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertook to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case. THE LAW The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1 in fine of the Convention). In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Marialena Tsirli Ineta Ziemele Deputy Registrar President