CtEDO 13.12.2011 Auto

AFFAIRE SAPMAZ c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
13.12.2011
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'art. 6-1
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2011
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
AFFAIRE SAPMAZ c. TURQUIE (CtEDO, 2011)
HUDOC · oficial

A DOUA SECȚIUNE CAUZA SAPMAZ c. TURCIA (solicitarea nr. 54154/08) HOTĂRÂREA STRASBURG 13 decembrie 2011 DEFINITIVF 13/03/2012 Această hotărâre a devenit definitivă în temeiul articolului 44 alineatul (2) din Convenție. În cauza Sapmaz c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din Françoise Tulkens, președinta, Danutė Jočienė, Isabelle Berro-Lefevre, András Sajó, Ișil Karakaș, Paulo Pinto de Albuquerque, Helen Keller, judecători, și Stanley Naismith, grefier de secțiune, După ce a deliberat în camera de consiliu la 22 noiembrie 2011, Rend la hotărârea pe care o reprezintă, adoptat la această dată procedural La origine a cauzei se află o hotărâre (n 54154/08) îndreptat împotriva Republicii Turcia și al cărui resortisant al acestui stat, domnul A fost reprezentat de agentul său. Reclamantul se plângea de o încălcare a articolului 6 din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. La 17 decembrie 2008, Curtea a decis să comunice cererea guvernului. După cum se prevede la art. 29 alineatul (3) din Convenția în vigoare la data respectivă, s-a decis, de asemenea, că camera se va pronunța în același timp asupra admisibilității și a fondului cauzei. ÎN FAȚĂ CIRCONSTANCES DE LA L În august 1996, Hotărârea Generală Drumuri Naționale (inclusiv Administrația) a preluat proprietatea asupra terenului care aparține reclamantului în vederea construirii unei autostrăzi. La 11 aprilie 2003, reclamantul sesizează instanța de mare instanță a dlui Izmir cu privire la o acțiune în despăgubire din cauza exproprierii de facto În memoriul său în apărare, administrația susținea că, între 1996 și 1998, ea luase efectiv decizia de a debarca terenul în cauză, dar că nu i-a fost posibil să determine adresa reclamantului, ceea ce ar fi împiedicat să notifice la . Prin hotărârea din 14 august 2003, tribunalul i-a acordat reclamantului câștig de cauză și i-a alocat suma de 145 470 de lire turcești (TRY, adică aproximativ 89 830 de euro (EUR) pentru exproprierea de facto a terenului său, însoțită de dobânzi restante la rata legală de la data la care a fost introdus lacul. În schimb, terenul a fost înscris în registrul funciar în numele Trezoreriei. 10. Prin hotărârea din 22 septembrie 2004, notificată reclamantului la 4 noiembrie 2004, Curtea de Casație a confirmat hotărârea instanței de primă instanță. 11. La 1 august 2006, administrația a plătit reclamantului suma de 264 217 TRY (aproximativ 136 817 EUR). Pe teren de la art. 1 din Protocolul nr. 1, reclamantul denunță în primul rând o încălcare a dreptului său la respectarea proprietății sale, reproșând administrației să-și fi ocupat teritoriul timp de mulți ani fără să se fi pronunțat o decizie de expropriere în mod corespunzător. aplicarea la creanța sa a ratei maxime a dobânzii moratorii aplicabile datoriilor publice; de asemenea, el contestă aprecierea instanțelor interne din legislația națională și soluția reținută de acestea în cauza sa. Cu privire la admisibilitatea privind neeșalonarea căilor de atac interne 13. Guvernanța exclude neobosirea căilor de atac interne [art. 35 alineatul (1) și art. 4 din convenție], reproșându-l pe reclamant că nu a intentat, în temeiul articolului 14 din Legea privind exproprierea, o acțiune în anulare a actului de expropriere în termen de o lună de la data la care a fost informat cu privire la exproprierea în cauză. 14. Tribunalul reamintește că Curtea a respins o astfel de excepție în cauza Șat c. Turcia 34993/05, §§ 13-15, 14 iunie 2011. Prin urmare, excepția guvernului nu poate fi reținută. Cu toate acestea, Curtea trebuie să examineze dacă reclamantul poate trece pentru a fi respectat regula respectării termenului de șase luni prevăzută la art. 35 alineatul (1) din Convenție (Șat , citată anterior, §§ 16-18, Özp Comisia observă că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18. Curtea observă că, potrivit constatărilor instanțelor naționale, administrația ocupase terenul reclamantului fără ca o procedură de expropriere în mod corespunzător să fi fost pusă în aplicare în condițiile prevăzute de lege. Prin urmare, se poate acorda despăgubiri pentru expropriere, în schimbul înscrierii în registru a bunurilor în cauză în numele Trezoreriei. Curtea observă, de asemenea, că instanțele interne au considerat că rata dobânzii aplicabilă creanței reclamantului era rata legală Prin urmare, Comisia consideră că, cu condiția ca reclamantul să se plângă de practica de fapt și de interpretare a legislației naționale de către instanțele interne care au avut drept consecință neaplicarea la creanța sa a ratei maxime aplicabile datoriilor publice, și anume aplicarea acestei rate fiind rezervată exproprierilor formale, acesta ar fi trebuit să își depună cererea în fața Curții în termen de șase luni de la data notificării deciziei definitive, și anume 4 noiembrie 2004. Or, la data de nai a depus cererea sa că la 31 octombrie 2005. În consecință, această parte a cererii este tardivă și că aceasta trebuie respinsă, în conformitate cu art. 35 alin. (1) și (4) din Convenție. II. privind VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 6 alin. (1) DIN CONVENȚIE 19. Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, reclamantul se plânge de perioada lungă în care administrația ar fi omis să efectueze plata în avans care i-a fost acordată printr-o hotărâre care a devenit definitivă. 20. Guvernul combate teza reclamantului. Despre admisibilitatea 21. Curtea consideră, în lumina criteriilor care decurg din jurisprudența sa și ținând cont de ansamblul elementelor aflate în posesia sa, că acest aspect trebuie să facă obiectul unei examinări pe fond. Curtea constată într-adevăr că acesta nu se confruntă cu niciun temei juridic. Pe fond 22. Curtea a ajuns, în numeroase cauze care ridică probleme similare celor din speță, la încălcarea articolului 6 alineatul (1) din Convenție (a se vedea, de exemplu, Bourdov c. Rusia, nr 59498/00, CEDH 2002 III, Romachov c. Ucraina, nr. 67534/01, 27 iulie 2004 și Kuzu Turcia 13062/03, 17 ianuarie 2006). 23. Într-adevăr, Comisia observă că hotărârea Curții de Casație a devenit definitivă la 22 septembrie 2004, pe care autoritățile au executat-o la 3 august 2006 și pe care le-a impus administrației aproximativ douăzeci și trei de luni pentru a-l executa. Desigur, se poate admite că o administrație ar putea avea nevoie de o anumită perioadă de timp înainte de a efectua o plată. Cu toate acestea, această perioadă nu ar trebui să depășească un termen rezonabil (Turcia, nr 27150/02, § 26, 31 iulie 2007). În speță, Curtea consideră că, având în vedere jurisprudența Curții în această privință, termenul de executare în cauză nu poate fi considerat rezonabil (ibidem 24. Prin urmare, Curtea consideră că autoritățile naționale, prin faptul că au omis să se conformeze într-un termen rezonabil hotărârilor judecătorești care au devenit definitive, au privat parțial dispozițiile articolului 1 din convenție de efectul lor util. 25. Prin urmare, a avut loc o încălcare a acestui articol. III. 833 TRY (adică 65 322 EUR) pentru daune materiale și 10 000 TRY (adică 4 600 EUR) pentru daune morale. 27. Guvernul invită Curtea să respingă aceste pretenții pe care le consideră excesive și neîntemeiate. El susține că reclamantul nu a demonstrat că a suferit o pagubă și că acordarea unei satisfacții echitabile ar constitui o îmbogățire nejustificată. 28. În schimb, Curtea consideră că, din cauza incertitudinii cu privire la data plății, un prejudiciu moral cert care nu este compensat suficient de constatarea încălcării. În ceea ce privește cheltuielile și cheltuielile de judecată, reclamantul, fără a prezenta nicio dovadă justificativă, solicită 20 000 de TRY (aproximativ 10 000 EUR) pentru onorariile de avocat. 31. Guvernul solicită Curții să acorde nicio sumă în acest sens, în măsura în care reclamantul nu își justifică pretențiile. 32. Având în vedere lipsa oricărei justificări, Curtea respinge cererea reclamantului. Interese moratorii 33. Curtea consideră că este adecvat să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii pe rata dobânzii pe rata dobânzii a facilității de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. cererea admisibilă în ceea ce privește hotărârea pronunțată în temeiul articolului 6 alineatul (1) din convenție și inadmisibilă în ceea ce privește surplusul A declarat că a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție A declarat că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 2 din convenție, 1 800 EUR (o mie opt sute de euro) pentru daune morale, sumă care trebuie convertită în lire turce la rata aplicabilă la data regulamentului, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, această sumă va crește de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. 13 decembrie 2011, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Stanley Naismith Françoise Tulkens Modululer Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2011-12-13
0,97
AFFAIRE TAKTAKOĞLU c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE TAKTAKOĞLU c. TURQUIE (Requête n o 54250/08) ARRÊT STRASBOURG 13 décembre 2011 DÉFINITIF 13/03/2012 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme.
CtEDO 2011-12-13
0,97
AFFAIRE GÜMÜȘ c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE GÜMÜŞ c. TURQUIE (Requête n o 41150/05) ARRÊT STRASBOURG 13 décembre 2011 DÉFINITIF 13/03/2012 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme. En l
CtEDO 2011-12-13
0,97
AFFAIRE GÖKÇE c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE GÖKÇE c. TURQUIE (Requête n o 54227/08) ARRÊT STRASBOURG 13 décembre 2011 DÉFINITIF 13/03/2012 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme. En l
CtEDO 2011-06-14
0,97
AFFAIRE ȘAT c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE ŞAT c. TURQUIE (Requête n o 34993/05) ARRÊT STRASBOURG 14 juin 2011 DÉFINITIF 14/09/2011 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme. En l’affai
CtEDO 2011-12-13
0,97
AFFAIRE KAZANLAR c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE KAZANLAR c. TURQUIE (Requête n o 54170/08) ARRÊT STRASBOURG 13 décembre 2011 DÉFINITIF 13/03/2012 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme. E
Sursă